luni, 1 octombrie 2007

Protecţia animalelor

Iubitorii de animale au hotărât că nu mai pot îndura violenţa care se abate asupra necuvântătoarelor şi au iniţiat o campanie pentru drepturile acestora din urmă. Nimic rău în sine, în aceast demers împotriva cruzimii şi maltratării. Dar m-am săturat de aceasta afecţiune patologică, manifestată în forme groteşti şi dezumanizate.

Da, se reproşează celor care bat animalele că sunt brute, că n-au inimă, că le lipseşte sensibilitatea. Aşa o fi. Nu contest. Dar aş vrea să aflu şi eu un lucru: cum le spune ălora care îşi plimbă câinii fără botniţă şi fără lesă prin parcuri pline de copii? Cum le spune celor care îşi duc necuvântătoarele iubite pe iarbă sau, pur şi simplu, în stradă, ca să-şi facă nevoile? Şi, pe cât punem pariu că ăştia nu sunt nici cazuri izolate, nici excepţii care confirmă că, în general, stăpânii se poartă onorabil (cu restul oamenilor).

Că treaba vine cam aşa: de atâta dragoste pentru animale, nu mai există niciun fel de respect faţă de om. Câinele nu trebuie să fie „traumatizat” cu lesă, ci poate să muşte pe cine vrea, apoi se vor lua măsuri, desigur.

Maidanezii agresivi sunt, nu o dată (întrebaţi la orice firmă de hingheri; eu am întrebat), protejaţi de inşi „iubitori de animale”, care, până să-i salveze, se declară stăpânii patrupedelor, apoi nu se mai sinchisesc câtă mizerie fac sau pe cine atacă „protejaţii” lor.

Nu, n-am niciun chef să aud despre drepturile animalelor atâta vreme cât mulţi dintre stăpânii lor sunt nişte nesimţiţi cărora nu le pasă de nimic altceva decât de „odoarele” lor (mergeţi, în Oradea, pe malul Crişului ca să va documentaţi „în teren”). Nu vreau să aud despre drepturile animalelor atâta vreme cât toţi parcă am avea datoria să iubim câini sau să cocoloşim pisici care, în schimb, ne umplu trotuarele, parcurile, scările şi magazinele de rahat şi păr.

N-am nimic împotriva animalelor, fiindcă am crescut cu ele. Dar ştiam destul de bine că au locul lor precis. Că există spaţii interzise animalelor şi, foarte clar, că oamenii sunt mai importanţi decât animalele. Iar când în curte ajungea un copil, câinele trebuia să stea în lanţ, în ciuda „traumelor psihice” pe care le presupune „robia”.

Mi-am zis şi eu năduful, dar nu cred că există vreo şansă ca lucrurile să se schimbe. Societatea e prea anormală, ca să rişte decizii care să favorizeze şi omul. Animalele au ajuns un fel de... minoritate discriminată, care trebuie să ia locul discriminatorilor, în centrul sistemului. Avem şanse ca, peste o vreme, cei care nu deţin animale să fie consideraţi cu persoane cu... dizabilităţi relaţionale.

Mi-e lehamite de această „campanie” gălăgioasă pentru că există lucruri mult mai grave şi mai serioase care se consumă în tăcere şi în anonimat. Ştiaţi, de exemplu, că în cazul bolnavilor de hepatita C, doar 1 din 100 (!?) beneficiază de tratament în România – numărul bolnavilor fiind estimat la peste 600.000. Iar motivul este... lipsa banilor. Ce se întâmplă cu restul? Simplu, fac ciroză şi mor! E disproporţionat zgomotul ăsta. Dar face audienţă! Şi asta e tot ce contează. Pe când suferinzii unami sunt „silenţioşi”, mor ştiuţi doar de familiile lor, nefilmaţi de nimeni. Cine să apere nişte hepatici, nu?

O societate care îşi lasă oamenii să moară din lipsă de fonduri (!?), şi nu se revoltă la acest gând, urlă în gura mare că un ţicnit a bătut o vacă sau că un beţiv a lovit cu piciorul o pisică. Aş prefera să moară mai multe animale şi să trăiască mai mulţi oameni. Parcă totuşi ar fi mai echitabil şi mai aproape de rostul omului pe lume.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Rahat si par lasi TU pe lume mai nemernicule! Nici n-am citit articolul pana la capat. Ce treaba au bietele animale cu greselile celor care le sustin?? Incearca sa pricepi ideile sustinute si nu sa te agati ca greselile celor care le promoveaza, ca pretext pentru a le demola. Cum stai cu logica? Dar cu discernamantul? Decat unul ca tine care-si zice om, care pretinde ca e inzestrat cu ratiune, prefer un caine murdar, batran, bolnav, si pe deasupra agresiv.....macar n-are pretentii de a fi mai grozav decat este...

Teofil S spunea...

Stimate Anonymus,

Ai comis cateva greseli in aceasta interventie.
Mai intai adresarea ta este una foarte agresiva. Nu intereseaza aici ce cauza nobila aperi. Oricine poate aduce o gramada de justificari pentru propriile gesturi. Exact la fel procedeaza si agresorii animalelor. Deci nu vad decat o diferenta cantitativa intre violenta ta (de limbaj) si violenta lor (comportamentala). In plus, te adresezi unui om, fiinta care, potrivit evolutionistilor sau creationistilor de orice fel este superioara animalelor prin definitie, prin nastere.
Dupa un astfel de debut, apelul pe care il faci la logica este aproape in totalitate compromis.
Dar sa il luam totusi in considerare. Am priceput ideile transmise de iubitorii animalelor si, am si precizat asta in textul meu, nu am vreo problema cu aceste idei, ci tocmai cu cei care le promoveaza. Reprosul principal este ca o chestiune marginala ia locul uneia centrale. Adica problema animalelor devine mai importanta decat multe probleme ale oamenilor (si daca citeai pana la sfarsit ai fi vazut ca sunt bolnavi de hepatita C care mor fara nicio campanie de sustinere, la fel si oameni cu cancer, in timp ce Pro TV ne cere sprijin pentru animale...). Asta am vrut sa spun si nu cred ca am spus altceva. Si fiindca sunt de partea oamenilor mi se pare ca stau binisor si cu discernamantul.
Mesajul tau este incoerent si jignitor dovedind, presupun ca involuntar, exact ceea ce spuneam: ca animalele (saracele!) sunt preferate oamenilor.
Ma limitez doar la observatii logice, preferand sa ignor motivatiile psihologice care ii determina pe oameni sa aleaga tovarasia animalelor.

PS: Presupun ca rahat si par lasi si tu pe lumea asta. Asa ca nu e cazul sa aratam cu degetul :)))))).

Anonim spunea...

tara noastra este o rusine!!! la fel si oamenii ei, daca noi ne batem copii de un an jumate pentru ca plang, dar un animal fara aparare ce poate face? degeaba noi facem aici declaratii, totul trebuie pus in practica !!! legile, amenzile, inchisoarea trebuie aplicate !!!! cum se poate in alte tarii, la noi de ce sa nu se poata???

Teofil S spunea...

De acord cu prima afirmatie! Si cu a doua, insa inversata: adica sa iasa copilul pe primul loc al interesului, nu animalul, oricat de fara aparere. Fiindca, in logica mea, copilul e mult mai fara aparare decat orice animal (care poate fugi, musca, lovi, riposta, in general).
Da, bine ar fi sa se respecte legile. Dar as fi preferat ca legile sa inceapa, cum pare mai normal, de la oameni si apoi sa se ajunga la animale. Dar intr-o lume cu totul pe dos e prea mult sa ceri sa se intample lucruri normale. Asa ca bine ar fi sa se aplice legile incepand de undeva, de oriunde, iar apoi sa se propage acest bun narav. Sa vedem...

Anonim spunea...

De unde a se vedea ca adesea comentariile pot fi mult mai interesante decit scenariile ! Pai la un asemenea limbaj, m-as face si eu aparator al animalelor...

Teofil S spunea...

Acum de care limbaj e vorba? Despre al articolului meu sau despre al comentariul (primul) anonimului iubitor de animale?
Dacă ar fi comentariul dvs mai explicit, aș putea să mă dumiresc și să... văd ce am greșit (dacă eu sunt impricinatul).

Anonim spunea...

Imi cer iertare. Credeam ca este evident de cine este vorba. Desi pot fi catalogat un superagresiv, nu cred ca mi-asi putea permite un asemenea limbaj. Cel putin fata de o persoana necunoscuta. Dar, nervii mai cedeaza uneori... Dorind un prea bine, reusesti sa faci si rau. Intentia buna poate fi si o scuza...

Teofil S spunea...

Da, numai de n-ar deveni o modă, un obicei, o tactică: rezolvarea prin ieșiri furioase.

 
Christianity Blogs - Blog Catalog Blog Directory Add to Technorati Favorites Religion blogs