joi, 26 iunie 2008

Evoluția

Într-o seară, după ora 24.00, am fost oprit pe stradă de către o patrulă – motorizată – a poliției. Eram îmbrăcat cât se poate de banal, dar ochiul vigilent al instituției (probabil singurul pe care îl are) m-a reperat ca „element suspect”. Nu purtam jungher la vedere, nu aveam nici arme de foc, nu urlam pe stradă, nu scuipam coji de semințe pe jos, nu eram beat, nu umblam cu cagulă, nici cu ciorap de damă tras pe cap, nu șchiopătam deloc, nu mă grăbeam, nu m-am ascuns din raza vizuală a celor doi „agenți”, nu umblam crăcănat, nici cu mâinile depărtate de corp din pricina bicepșilor explozivi. Însă intuiția lor și experiența trebuie să le fi spus că e cazul să mă legitimeze. Când i-am întrebat dacă au acest drept, aproape au sărit din mașină ca să mă chestioneze cu ce tupeu rostesc asemenea obrăznicii. La urmă au ajuns la concluzia că nu am făcut armată. Pe trotuar, la nici 20 metri de mine, un bețiv vesel și nițel agresiv speria rarii trecători din miez de noapte. Instituția statului însă nu pătrundea cu vigilența până acolo, bag seamă că din cauză că iluminatul public e mai deficitar în zonă. N-am stat să văd continuarea, ca nu cumva „organele să se sezizeze” din cauza mea.
Ca șofer ce mă aflu, știu că poliția, după normele mai recente, nu are dreptul să oprească un autovehicul decât în cazul unor manevre ilegale comise în trafic sau în situația specială a vreunei razii. Dar atunci polițiștii trebuie să dețină toată documentația de rigoare și trebuie să explice fiecărui conducător auto motivul specific pentru care a fost oprit. Prima treaptă așadar pentru a scăpa de vigilența poliției e să îți iei carnetul de șoferi și o mașină. Treaba e relativ simplă. Cu sau fără șpagă.
În momentul în care săvârșești vreo contravenție⁄infracțiune și ești depistat, dacă ți se cere socoteală de către un „organ de control” aflat în misiune pe șoseaua publică, e bine să știi vreun nume cât mai influent al unui superior. Pe care să-l pomenești într-o doară, nu foarte ostentativ, ca nu cumva să încingi orgoliul „plotonerului” din fața ta. Dacă nu se rezolvă chiar nimic, nu strică, la final, să lansezi niște amenințări vagi, dar cât de cât explicite, ca să-l pună pe gânduri pe așa-numitul „om al legii” (și totodată să nu fie prea subtile pentru el). Impactul acestora e și mai mare când ești conducătorul unui vehicul scump, cât mai scump. Ba chiar ți s-ar putea trece cu vederea anumite contravenții minore. Deci pasul al doilea e să faci în așa fel încât motorizarea de care beneficiezi să fie cât mai opulentă și, de altă parte, să-ți faci „relații”. Neapărat trebuie să știi măcar un ofițer superior care e frate cu mama vărului primar al celui mai bun prieten al vecinului socrilor vărului de-al doilea al cumnatei colegului tău de la fostul loc de muncă.
Aici ajungem la chestiunea inevitabilă și inexorabilă a banilor. Ca să ai mașină beton trebuie să pui banul jos. Așa că indicația de muncă se anunță singură: Fă bani! Mulți! Foarte mulți! Dacă e posibil, devalizează o bancă, falimentează o firmă foarte mare, intră în datorii de sute de miliarde, fraudează carduri și bancomate, intră în combinații mari și periculoase. Atunci sigur se va auzi de numele tău și nu vei mai fi tratat ca un găinar oarecare. Vei avea acces astfel la un nivel imediat superior: la justiție (ironic numită astfel în țara noastră). Cu banii poți să muți orice lege și să ocolești orice cod penal.
Acum este momentul să faci o mică mutare cu efecte potențiale foarte mari. Caută un partid și fă politică. Adu bani, dă declarații, scoate capul la lume. Cu puțin noroc, te faci eligibil pe vreo listă (oricât de uninominală). Mai ștergi un pantof, mai lingi un scaun înalt, mai latri la un adversar, mai mârâi la ziare, mai cureți o scamă viitoare de pe un guler transpirat (dar de Armani), mai răsucești 30-40 de cuvinte pe dinaintea votangiilor. Chestii de rutină.
Dacă fortuna (care e oarbă, cum se știe) nimerește să țină cu tine, te faci... acum vine cuvântul magic... se aud tobele în surdină, nu sunt obezi... nu e girofarul poliției ăla, ci reflector... te faci... suspansul se menține și iaca: parlamentaaaar! Fâssss (de la atâta tensiune e acest sunet). Odată ajuns aici, pe cea mai înaltă treaptă a intangibilității penale, simți întreaga demnitate a adevăratului cetățean român. Acum, cu nonșalanța unuia care a muncit din greu și știe în ce și-a băgat banii, aplici soluția Năstase. Te lași pe mâna Parlamentului. Iar acesta nu te va dezamăgi și nu te va lăsa la greu, doar e format din oameni la fel de trudnici precum prea grațioasa și valoroasa ta persoană. Plus că oricând se pot afla și ei în aceeași ingrată situație. Într-o conjunctură cât de cât favorabilă, până să fii despachetat de imunitatea parlamentară, trec cei cincisprezece ani necesari ca faptele suspecte să se prescrie juridic. Și atunci poți și tu să te retragi undeva la munte sau candidezi la vreo primărie (că nici de acolo nu se pleacă tocmai cu mâna goală) sau, de ce nu?, la președinție.
Noi, ceilalți, rămâne să ne mințim pe mai departe cum că toți suntem cetățeni egali în fața legii și să mai sperăm că nesimțirea s-ar putea fisura, iar fisura să deranjeze măcar hemoroidal vreun înțelept din sfatul țării.

MORALA 1: Mersul pe jos dăunează grav sănătății. Juridice.
MORALA 2 (pentru cinici): Nu dați cu roșii după tramvaie!

sâmbătă, 14 iunie 2008

Mineriada lui Iliescu: 13-15 iunie, 1990












Oare pe când și adevărul despre toate astea? Sigur o să ni-l lase Ion Iliescu în memoriile sale (sau în jurnal?) publicate post-mortem.

duminică, 1 iunie 2008

Carți 4

Semnalez și eu cu bucurie apariția în limba română a cărții Surprised by Joy de C.S. Lewis, în traducerea lui Emanuel Conțac. Pentru cei care nu știu, este vorba despre povestea convertirii (a devenit anglican) a, probabil, celui mai cunoscut autor creștin din secolul XX.

Singura doamnă care făcea parte din grupul Inklings (alături de C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien), Dorothy Sayers a fost tradusă în românește la Nemira. Cinci piste false și O moarte suspectă, deși catalogate drept romane polițiste, cu siguranță sunt mai mult de atât. A se vedea opinia lui Virgil Nemoianu din Jocurile divinității.
S-au mai tradus încă două carți ale lui André Scrima, una mai ispititoare ca alta. Ortodoxia și încercarea comunismului, cred că este o idee (și) de marketing a editurii, fiindcă tot sunt încă la modă deconspirările și modalitățile de abordare a raporturilor bisericii cu organele represive. Cealaltă carte este Experiența religioasă și limbajele ei. Autorul aduce în discuție, de exemplu, expresia imagistică a religiosului, face trimiteri la islam, incursiuni în creștinism.
Dan Puric a publicat cartea Cine suntem?, pe care a anticipat-o cu temele pe care a conferențiat prin țară. (Aveți aici o parte din conferința susținută la Oradea.) Din câte am aflat, autorul a ridicat de la editură întreg tirajul și urmează să-și distribuie singur volumul tot în cadrul unor conferințe itinerante.
Toma Pavel – Gândirea romanului, o istorie a romanului occidental, cu numeroase referințe filosofice. Editura Minerva a tradus de același autor (prin anii ’90) Lumi ficționale, o carte nu foarte ușor de citit, dar interesantă pentru modul în care abordează universul ficțional în raport cu autorul/naratorul, pe de o parte, și cu cititorul/naratarul pe de alta.
Michel Foucault – Cuvintele și lucrurile într-o nouă ediție la RAO.
Noam Chomski – Intervenții, apărută la Editura Vellant (care abia a intrat pe piață). Volumul conține articole de atitudine (anti-imperialismul autorului este notoriu). Dar am văzut că are și un text despre Intelligent Design și implicațiile acestei perspective creaționiste.
Alte reeditări de folos pentru studenți și profesori (de literatură română și universală) Albert Kovacs – Poetica lui Dostoievski (a fost publicată în colaborare de Editura Est-Vest și Leda), Paul Cornea – Originile romantismului românesc, Petru Ursache – Camera Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade (ediția a III-a).
Au apărut de ceva vreme, dar le pomenesc pentru că sigur sunt interesante, două cărți ale lui Matei Călinescu: Mateiu I. Caragiale. Recitiri și Eugène Ionesco: teme identitare și existențiale.
Dana Sala, lector universitar la Universitatea din Oradea, a obținut premiul Uniunii Scriitorilor din Cluj pentru debut, la categoria „critică literară”, cu cartea Abisurile oglindirii. Configuraţii ale mitului lui Narcis în literatura română. Volumul beneficiază de un preambul teoretic care precede analizele aplicate la autori români. Știu că la data susținerii teza a fost apreciată de comisie.
La Editura Art, teatru de Pirandello – Șase personaje în căutarea unui autor. Pe vremea când lucram încă la anticariat, acest autor era dintre cei rari și căutați.
Deși site-ul Grupului Editorial Artemis&Semne este unul foarte nepractic, cărțile lor pot fi văzute cât de cât în librării virtuale. Fiica ceaușeștilor, Zoia, a publicat la Semne cartea cu titlul 237 de zile-n mormânt. Un personaj în același timp odios multora imediat după ’89 și tragic. Artemis publică o carte ce sună foarte interesant Istoria războiului dintre islam și creștinătate (622-2007), de Jean-Paul Roux, publicată inițial de Fayard sub titlul Un choc de religions. Am făcut cercetări suplimentare tocmai pentru că nu am deosebită încredere în autorii și titlurile propuse de această editură.
Editura All a publicat un volum ce se bazează pe interviuri realizate de Gallup: Prieteni esențiali de Tom Rath (căutați-o pe site fie după titlu, fie după autor, fiindcă nu poate fi localizată mai precis de atât). Sunt foarte curios ce se poate afla despre acest subiect, mai ales acum când, dacă sunt văzuți doi oameni de același sex care se înțeleg mai bine se trage concluzia că sunt gay.
N-aș trece cu vederea nici două reeditări semnate de Vladimir Tismăneanu, la Curtea Veche: Irepetabilul trecut și Arheologia terorii. Fiindcă mi se pare necesar să dezvolte unii o... obsesie pentru demascarea trecutului pentru a se putea reinstaura, cândva, normalitatea.

Târgul Bookfest va fi desigur un prilej pentru evenimente editoriale de toate culorile.
Dacă nu minte programul editurii, probabil că evenimentul târgului îl va constitui vizita la București a autorului de Nobel Orham Pamuk, tradus în România la Editura Curtea Veche.
Din planurile Editurii Humanitas mi-au reținut atenția vreo 3 chestiuni: Kierkegaard – Sau - sau, Înapoi la argument și Traian Ungureanu.
Mult mai tentantă este oferta Editurilor Polirom și Cartea Românească. Cred că unul dintre cele mai importante momente ar trebui să fie lansarea volumului (deja apărut de câteva săptămâni) coordonat de Adrian Muraru – Dicționarul penitenciarelor din România comunistă. Urmează apoi Mărturisire și document (în 3 volume) de Constantin Ticu Dumitrescu. Desigur că acestea nu sunt cărți pentru copiii teribili ai prezentului continuu, ci doar pentru paseiștii revoltați. Cred că se va bucura de interes și colecția de autor Octavian Paler. Bătrânul sceptic a făcut mereu vânzare bună.
Va fi lansat cel mai recent roman al lui Ion Vianu (nu se precizează dacă va participa și autorul), Necredinciosul. Am citit un fragment din această carte și e interesant scrisă. E vorba despre un personaj care și-a propus să nu facă nimic (din cauză că pe la 40 de ani a câștigat la lotto o sumă colosală).
Pour les connaisseurs, Eugen Negrici cu Iluziile literaturii române nu are cum să sune decât tentant.
Editura Corint va lansa tot acum cartea Hoția la români, scrisă de jurnalistul Marius Ghilezan (ar fi interesant dacă, pentru exemplificare, pe durata evenimentului standurile lor nu ar fi supravegheate... de dragul experimentului).
Pentru că nu participă la Bookfest, Editura Compania oferă, pe durata târgului, cărți cu 20% reducere.

 
Christianity Blogs - Blog Catalog Blog Directory Add to Technorati Favorites Religion blogs