luni, 27 octombrie 2008

Arsenal de campanie electorală. (1) Presa

„Câinele de pază al democraţiei” nu e independent (oare chiar o fi fost vreodată?). Într-un sens totuşi îşi latră îngrădirile de câte ori apar, revendicându-şi drepturile încălcate. Ceea ce e de bine. Atâta doar că le latră de pe poziţii ideologice foarte rar asumate public şi explicit în România. Nu cred că e grav că există presă mai de stânga sau mai de dreapta, că există presă cu valori predominant laice sau presă cu principii religioase. Dar tare bine ar fi să nu mai reclame imparţialitatea, fiindcă e clar pentru oricine face un minim efort intelectual că odată ce trebuie să existe cu bani, independenţa instituţiei de presă depinde în mare măsură de independenţa celui care finanţează.
Aşadar, fiindcă nu cred în echidistanţa reclamată de ziarişti, m-am gândit să fac o cercetare pentru uzul personal în privinţa trusturilor de presă. Toate informaţiile sunt culese din diferite surse tot mass-media, în principal on-line. Erorile de informare intervenite din cauza „surselor” nu mi le pot asuma, fiindcă m-am străduit cât am putut pentru un cetăţean cu timp şi resurse limitate. Însă îmi asum pe deplin interpretările şi comentariile pe care le-am făcut.
Trustul Intact aparţine familiei Voiculescu. E vorba despre Dan Voiculescu, alias Felix, pentru cei care ar putea fi în dubiu, preşedinte de onoare al Partidului Conservator şi senator care candidează pentru încă un mandat pe listele aceluiaşi partid. Sub această umbrelă se regăsesc următoarele televiziuni, ziare şi posturi radio: Antena 1, Antena 2, Antena 3, Antena Internaţional, Euforia TV, Jurnalul naţional, Săptămâna financiară, Felicia, Radio ZU, Romantic FM, News FM. Recent, partidul lui Voiculescu a făcut alianţă electorală cu PSD. E de aşteptat (şi cu siguranţă se va întâmpla, fiindcă trustul nu excelează în obiectivitate) ca aceste două partide să apară mereu într-o lumină favorabilă pe toate aceste canale media. În plus, mai există şi Fundaţia „Dan Voiculescu” (numele a fost dat, desigur, ca nu cumva să existe vreo îndoială în privinţa binefăcătorului) care, odată cu apropierea campaniei electorale şi-a intensificat campaniile... umanitare cu care se înfiltrează pe toate posturile de televiziune. Sunt convins că adevăratul motiv care stă în spatele acestor acţiuni filantropice este crearea unei imagini publice favorabile a lui „Felix” şi a PC-ului.
Sub aceeaşi umbrelă se regăsesc GSP TV şi Gazeta sporturilor. Oricum, politica şi sportul şi-au dat mâna de ceva vreme (vezi cazurile George Becali, George Copos sau Ilie Năstase).
Sorin Ovidiu Vântu, cel considerat a fi părintele FNI-ului, este acţionar majoritar al grupului Realitatea Caţavencu din care fac parte: Realitatea TV, Money Channel, Romantica, Academia Caţavencu, Cotidianul, Radio Guerrilla, Realitatea FM, Business Standard, Money Express, IQads, 24FUN, Tabu, precum şi agenţia de presă NewsIN şi reţelele de digital signage Monopoly TV şi Zoom. Nu mă încumet să fac prognoze vizavi de favorurile politice pe care le va face acest grup media. Din punctul meu de vedere, fără a fi desăvârşiţi, există nişte jurnalişti pe aici care merită atenţie şi pot fi ascultaţi cu mult folos în perioada asta teribil de încurcată. Pe partea de sport, Realitatea achiziţionase Telesport. Nu ştiu dacă l-a păstrat ori a renunţat între timp.
Deşi omul din umbră nu mai este acţionar majoritar al celebrei televiziuni, nu cred că există diferenţe politice semnificative în ce priveşte Pro TV SA şi MediaPRO. Adrian Sârbu este figura care le uneşte. Iată ce se regăseşte sub cupola Pro TV SA: Pro TV (desigur), Acasă, Pro TV Internaţional, Sport.ro, MTV România. De Media PRO se leagă posturile de radio ProFM şi InfoPro; ziarele centrale Gândul şi Ziarul financiar plus câteva săptămânale regionale (Bihoreanul, Clujeanul, Hunedoreanul, Sibianul, Bănăţeanul, Ieşeanul); revistele Bussines Magazin, Target, TimeOUT, ProTV Magazin, Ce se întâmplă doctore?, The One şi Go4it; agenţia de ştiri Media Fax. Nici aici nu ştiu să spun decât atât: oriîncotro s-ar direcţiona aceste canale de informaţii, o vor face toate dimpreună. Şi adaug următorul amănunt: la scurtă vreme după ce Gândul a fost achiziţionat de către compania lui Sârbu, Cristian Tudor Popescu şi-a dat demisia. Pentru mine acesta e un indiciu că cineva voia o anumită direcţie care nu se potrivea cu cea a lui CTP.
Trebuie pomenite încă două chestiuni semnificative. La un moment dat, Băsescu a fost deranjat de o emisiune de divertisment a lui Călinescu, difuzată de Pro TV şi a atacat public acest post de televiziune. Incidentul s-ar putea răsfrânge asupra PDL, considerat „partid prezidenţial”.
Gigi Becali îşi face declaraţiile publice semnificative în prime time, de obicei la Ştirile ProTV, răspunzând şi câte 15 minute la întrebările puse de Andreea Esca. Deci nu mizaţi pe obiectivitatea PRO, în niciun caz.
Pentru a acoperi segmentul de sport, există în portofoliu Sport.ro (deja menţionat) şi ProSport.
Cu siguranţă că vestitul şi controversatul Dinu Patriciu nu putea să rămână fără un ziar al lui, că e de folos într-o ţară ca a noastră să ai aşa ceva. Satiricon deţine publicaţiile Adevărul, Click!, Foreign Policy, Dilema Veche şi Dilemateca. [Asocierea unui ziar de scandal cu două culturale, în acelaşi grup de presă este de-a dreptul pitorească.] „Petrolistul” a fost unul dintre liderii tineri (sau să le spunem lupii tineri?) ai PNL, alături de Tăriceanu. Însă umbla zvonul că acum patru ani a sponsorizat cu destulă generozitate şi PSD-ul în campania electorală. S-ar putea să cânte şi în acest an la mai multe capete simultan. Sigură este însă (deşi nu vorbim de o campanie prezidenţială) rivalitatea dintre Băsescu şi Patriciu, care aproape sigur se va repercuta asupra PDL.
Fraţii Micula deţin Centrul Naţional Media. O denumire pompoasă care ascunde un mare sfârâiac. Televiziunile (Naţional TV, N24) se spune că ar fi pe moarte, mai puţin Favorit TV, singura mai viguroasă. Ziarul Realitatea Românească este aproape inexistent. S-ar putea ca radioul Naţional FM să mai conteze cât de cât. În ce priveşte orientarea politică, este ştiut că nu se poate conta pe fidelitatea celor doi gemeni. Vărul lor este deputat PNL, dar ei au fost ocrotiţi mereu de guvernările PSD, chiar dacă erau dintre marii datornici. Sigur e că vor contribui acolo unde interesul îi cheamă cu stringenţă. În termeni de pronosport, putem merge aici pe 1X2.
Ringier deţine două ziare importante: Evenimentul zilei şi Capital (asta pe lângă Libertatea – cel mai bine vândut cotidian din România –, Unica, Bolero, Bravo, Bravo Girl – o revistă oribilă, din care fetele de 10-11 ani pot învăţa cum să fie mai atrăgătoare sexual, de exemplu –, Compact, TvMania, TvSatelit sau Lumea femeilor). Dar compania are relaţii de afaceri şi cu Dogan, investitorul de la Kanal D. Dacă aceştia vor juca după cum le va dicta un partid sau un preşedinte, e de aşteptat ca toate mijloacele de informare să fie în armonie. Compania (zic un truism!) nu se dă înapoi când vine vorba de a exploata scandaluri (a făcut un pas important spre tabloidizarea EvZ). Deşi cotidianul serios din grup a scăzut ca tiraj şi se pare că nu-i merge foarte bine, încă nu e de lepădat. Evenimentul zilei este apreciat ca fiind glasul, neoficial, al lui Băsescu.
SBS (Scandinavian Broadcasting System) este compania care deţine Prima TV, Kiss TV (fostul TV K Lumea), Kiss FM (fost Radio Contact), Magic FM, One FM. Nu ştiu cine stă în spatele acestei companii. Ce am văzut la „Cronica cârcotaşilor” în vreo două rânduri este că l-au taxat pe Băsescu, însă nu pentru „perle” (cum este specificul emisiunii), ci pentru declaraţii politice. S-ar putea să fie un vânt anti-PDL pe la Prima şi radiourile surori. Poate că greşesc, deoarece nu am urmărit suficient de multă vreme încât să văd dacă şi Geonă sau Tăriceanu sunt taxaţi în aceeaşi măsură. Însă, pentru telespectatorii cât de cât fideli „cârcotaşilor”, cred că atitudinea lor poate fi socotită un semn oficial, dat fiind că se regăsesc destul de consistent şi în grila Kiss FM.
E greu de spus dacă se poate miza pe neutralitatea lui Ilie Năstase care conduce EDI România, companie ce deţine Europa FM şi Radio 21. Tenismanul a cochetat cu PSD-ul, din partea căruia a candidat împotriva lui Ciorbea la primăria Bucureştiului, şi a pierdut. Între timp, a păţit mai multe, a avut probleme cu justiţia, fapt care l-a determinat să demisioneze de la Federaţia Română de Tenis. Poate s-a sătura de politică. Dar poate că mai are prieteni cărora le-ar prinde bine o mână de ajutor. Şi atunci cele două posturi de radio s-ar putea să i-o ofere. Antecedente există, dar sunt deja foarte vechi: Rodica Culcer şi Cosmin Prelipceanu au demisionat prin 2003 datorită faptului că voiau să dea o ştire care şifona (pe drept!) imaginea lui Adrian Năstase. ştirea nu s-a mai dat, iar cei doi au fost, practic, înlăturaţi din schemă.
TVR – cu canalele TVR 1, TVR 2, TVR 3 şi TVR Internaţional – va face ceea ce i se va impune pe linie de partid. Întotdeauna a făcut jocul puterii, cu mici excepţii. Dar excepţiile respective au fost sancţionate dur. Amintiţi-vă ce fericiţi păream toţi din emisiunile televiziei naţionale de pe vremea lui Iliescu (primul mandant). Indiferent de ce se întâmpla în ţară, televiziunea avea o variantă proprie asupra evenimentelor, în deplin acord cu puterea. Mai recent, PNL-ul a intervenit în cazul „Caltaboşul” şi a oprit difuzarea imaginilor cu şpaga. Apoi Rodica Culcer (tot ea!) a fost destituită. Nu vreau să sugerez că doamna cu pricina ar fi un înger, dar situaţiile în care a fost pusă sunt exemple grăitoare pentru intruziunea politicului în politica editorială.
Asta poate însemna două lucruri. Se poate ca jurnalistul să fie imparţial şi pentru acest motiv devine incomod puterii politice. Dar există şi varianta în care jurnalistul însuşi este „agentul” unui partid şi atunci celelalte partide, dezavantajate de simpatiile ziarisului, se indignează şi trag sfori pentru neutralizarea adversarului. Oricum ar sta lucrurile, e limpede că nu există o independenţă politică a presei.
Închid această digresiune ca să revin la subiectul TVR cu informaţia (deosebit de utilă) că în acest moment instituţia este condusă de către Alexandru Sassu, fost deputat PSD, validat în funcţie cu majoritate de voturi, PDL neparticipând însă la votul final (dar precizând că n-are obiecţii la adresa celui validat).
Fraţii Păunescu deţin B1TV şi Curierul Naţional. Nu sunt nişte sfinţişori. Dimpotrivă, au în spate o istorie tenebroasă. În plus, se pare că primesc pe oricine le oferă nişte bănuţi. Acolo îl puteţi vedea pe Steve Boroş, pastorul care debordează de patetism, dar şi pe Irinel cu Monica lui aproape minoră. Există şi alte exemple. Ideea pare să fie: dacă plăteşti, se poate. Nu ştiu dacă la fel procedează şi „Naşul”, dar el păstrează o imparţialitate destul de credibilă încă.
Un ziar pe care îl citesc foarte rar şi despre care nu ştiu mai nimic este România Liberă, deţinut de Waz (Westdeutsche Allgemeine Zeitung) Medien Gruppe, Germania.
Singurul ziar (România Mare) care se autodeclară „absolut independent” este absolut dependent de Vadim Tudor şi de năbădăile lui. Aşa că nu se ştie pe cine va porcări, decât atunci când „tribunul” se va alipi cu partidul lui cel mic la unul mai consistent. Acela va fi doar un moment de redirecţionare a tradiţionalelor lături ce ţâşnesc din jetul verbal al înfocatului Vadim.

Nu subestimaţi emisiunile de divertisment în campanie electorală. Că doar acolo îi putem „cunoaşte” pe viitorii devoratori de bani publici „aşa cum sunt ei în realitate”. Toate show-urile de doi bani şi cu mare popularitate vor avea trecere şi căutare la politicieni. Dacă nu vor putea participa ei (în virtutea interdicţiilor impuse de CNA), îşi vor trimite copiii, soţiile, prietenii să le dea cu fard pe masca electorală. Pentru cei care citesc şi publicaţii business e, probabil, destul de limpede că şi acolo se poate face reclamă sau antireclamă politică. Voalat, desigur. Dar politica se întâmplă pe bani şi încă pe bani mulţi. Aşa că articolele pot să nu fie uneori chiar atât de obiective şi de oneste pe cât se declară implicit.
Nici ziarele de scandal nu vor pierde vremea. Chiar dacă nu au prea mare credibilitate, au deosebit de mare priză la public şi pot influenţa o anumită categorie de alegători. Can-can, de exemplu, se pare, potrivit unor zvonuri neconfirmate, că se află în atenţia trusturilor Realitatea Caţavencu şi MediPro. Murdăria face parte din viaţă şi nu strică să ai un braţ mai jegos în portofoliu, ca să-l poţi duce la gâtul unora sau măcar să-l araţi ca sperietoare, periodic.
Am menţionat şi canalele de sport, din pricină că ele sunt vehicule la fel de bune pentru reclamă, pentru mesaje electorale implicite. De asemenea, site-urile lor sunt locuri unde se pot racola votanţi şi votangii. Momeala poate apărea oriunde şi poate fi îmbrăcată aproape în orice straie. Un singur lucru îşi doresc toţi cu adevărat: să mergem la vot. Dar despre acest subiect, cu altă ocazie.
În final, mă hazardez să spun cum îmi aleg eu la ce mă uit în această perioadă. Pentru ştiri, Realitatea TV şi TVR. Primul pentru că nu are ştiri melodramatice şi păstrează o linie sobră. Totodată, există subiecte tratate cu destul profesionalism. Al doilea, pentru că ştiu la ce să mă aştept şi îmi decodific în mare parte singur ştirea din ambalajul în care a fost împachetată. Foarte, foarte rar urmăresc Antena 3. În rest, mă uit la emisiuni realizate de – sau la care participă – oricare dintre următorii: Radu Moraru, Stelian Tănase, Mircea Dinescu, Răzvan Dumitrescu, Cătălin Ştefănescu, Cristian Tabără, Cristian Tudor Popescu, Andreea Creţulescu şi, mai rar, Mihai Tatulici. Schimb întotdeauna canalul când îi văd pe Ion Cristoiu, Victor Ciutacu, Gabriela Vrânceanu-Firea, Mircea Badea, Mihai Gâdea. Şi nu pentru că n-aş putea să-i ascult, dar politica în România este oricum foarte murdară, foarte urâtă, foarte obositoare, iar să-i ascult pe ăştia obosesc şi mai tare. Iar faptul că nu-i mai ascult nu înseamnă decât că într-o vreme îi ascultam şi am ajuns la saţietate. E vorba, aşadar, de timp, de lehamite şi de multă... oboseală.

Notă: Am considerat că doar anumite canale de informare din marile trusturi pot avea o influenţă politică semnificativă, de aceea acestea apar în text cu bold.

2 comentarii:

Andrei spunea...

Foarte utila trecerea in revista a sferelor de influenta politica in presa.
Si apare intrebarea: noi..., noi cu cine votam ?

Teofil S spunea...

Nu am pretenția că aș putea răspunde la o întrebare așa dificilă în vremuri atât de tulburi. Dar luna asta mă voi ocupa mai insistent de politică și voi spune cât mă duce capul, ce văd, ce aud, ce mă gândesc să fac. Desigur, nu cred că asta poate deveni normă, dar poate mai ajută și pe alții să-și gândească propriile opțiuni.

 
Christianity Blogs - Blog Catalog Blog Directory Add to Technorati Favorites Religion blogs