La primărie: echipă nouă, năravuri vechi

Zilele trecute, ăştia care dau cu bidineaua degeaba, au mai trasat o dată inutila pistă pentru biciclişti prin Oradea. Mai ales pe sectorul cuprins între intersecţia Nufărului cu Aleea Salca şi capătul oraşului, respectiva pistă practic nu foloseşte la nimic. Oricine poate constata (şi e posibil să fac şi documentare fotografică) cum că şoferii folosesc tocmai acea zonă marcată ca să-şi parcheze maşinile. Uneori mai rămân vreo 30 cm liberi, dar trebuie să fii tare grijului să încapi într-atâta spaţiu.
În plus, pe zona care cuprinde penultima staţie de tramvai, marcajul dispare ca prin farmec, bicicliştii trebuind să planeze pe undeva prin outer space, ca să ajungă lângă McDrive, de unde reîncepe banda rezervată lor. Data trecută când s-a petrecut această inutilă acţiune de pretinsă europenizare, situaţia a fost de-a dreptul ridicolă, existând porţiuni care n-au putut fi desenate din pricina unor maşini pe care nimeni n-a reuşit să le mute de pe... pistă.
Am început să mă întreb de ce oi fi mers să votez un primar dator politic. Că am fost şi l-am votat pe actualul primar. Care, de altfel, mi se părea singurul ce merita oarecare încredere. Ştiam că tinicheaua politică numită PNL îşi va revendica la un moment dat ciolanul, fiindcă şi şacalii trebuie hrăniţi. Şi se pare că deadline-ul a venit mai repede decât era de aşteptat. Să vedem pe viitor dacă nu cumva ne va costa mai mult decât ne-am fi închipuit. Refuz să cred că vreunul dintre cetăţenii care l-au votat pe actualul primar şi-a imaginat un viitor exclusiv roz şi fără mizerii politice pentru Oradea.
Ca biciclist trecut în „rezervă” (de către un hoţ întreprinzător care mi-a subtilizat vehiculul chiar din scara blocului şi în ciuda lacătului), nu am avut vreun moment pretenţia ca problema pistelor special amenajate să fie prima pe lista noilor edili. Nici măcar nu aveam pretenţia să fie vreodată pe lista lor. Dar mi-aş fi dorit tare mult să nu se recurgă la acelaşi simulacru ca pe vremea fostului primar. Alţii pot vorbi în numele lor, dar eu preferam un refuz onest decât o rezolvare iluzorie şi deja dovedită ca penibilă. Spuneau ziarele despre fosta conducere a Primăriei că i se ceruse să returneze banii primiţi din fonduri europene anume pentru rezolvarea problemei bicicliştilor şi care nu fuseseră folosiţi pentru scopul alocat. Iar acum vine echipa cea nouă şi vopseşte peste ruşinea celor vechi.
Devine greţos acest procedeu de „să ne facem că facem ceva”. Bănuiesc – şi tare mi-i teamă că nu greşesc – că bani frumoşi se vor duce în buzunarul firmei care a dat cu bidineaua. Şi că această firmă este dintre cele agreate de pnl (poate e aceeaşi care data trecută a fost agreată de pd). Bicicliştii tot de râsul curcilor vor fi. Pentru că nimeni nu îi ia pe ei în serios când treburile serioase înseamnă că nişte bani (publici, pe cât posibil) pot să ajungă în nişte conturi (private şi din ce în ce mai consistente).
Scriu despre asta pentru că mi se pare că primarele actual este deja flancat de nişte grupuri pregătite să sugă toată seva financiară a oraşului exact ca peste tot în România. Probabil circuitul banilor în natură trebuie exploatat. Un scenariu simplu. Primăria (care a primit bani de la bugetul central, doar e colorată în galben-albastru) plăteşte gras o treabă d-asta de doi lei. Aceşti bani însă nu rămân ei toţi în contul firmei, ci se întorc ca sponsorizare electorală, de exemplu, la partidul care s-a dovedit generos.