Sfânta Presă - file dintr-un cazier pătat (2)
Sau despre cum devine „primul marș cultural din lume” prilej de reclamă pentru un individ care ținea morțiș să rămână „anonim”.
Nu m-aș fi luat de Jurnalul Național. Dar am trei motive să o fac. Primul e că acest cotidian se prezintă sub logo-ul: „un ziar vertical”. Al doilea îl reprezintă faptul că e condus de Marius Tucă, un jurnalist care și-a câștiga un capital de încredere și o alură de imparțialitate pe vremea când își realiza talk-show-ul de la Antena 1 și e, în același timp, omul care a redresat ziarul în discuție. Al treilea motiv – și în cele din urmă – pentru că la un moment dat chiar îmi plăcea această gazetă.
Așadar, domnul care scrie zice în titlu că se va ocupa de un marș cultural. Și pentru câteva rânduri așa pare să facă. Doar că, în al doilea paragraf, strecoară, ca din întâmplare, un nume picat din cer (la propriu aproape): Dan Voiculescu. Care personaj voia să rămână un participant anonim.
Lista celorlalți participanți este undeva pe la mijlocul articolului. Iar până acolo aflăm unde a aselenizat domnul Voiculescu, cu ce navetă a călătorit și la ce oră a binevoit să poposească în stațiunea lui Hercule. Ni se mai spune ulterior că, în modestia sa (de care am și început deja să ne convingem), nu a dorit să ia cuvântul în fața celor câteva zeci, sute de oameni prezenți. S-a mulțumit cu mult mai puțin. O fotografie și un articol care-l au ca protagonist, puse ambele tocmai – și absolut întâmplător – în ediția de luni a ziarului, atunci când tirajul crește semnificativ datorită faptului că e „ediție de colecție” (cu cd).
Ni se mai spune apoi despre „firmane culturale” înmânate participanților. Și aflăm – absolut accidental, fără-ndoială – numai despre conținutul celei înmânate lui... Dan Voiculescu. Scrierea e de un servilism fără perdea. Amestecă valori și invocă autorități absolut incompatibile cu statura morală a destinatarului. E vorba de aceeași persoană care semna la securitate cu numele de cod Felix și care, după ce a primit aviz de poliție politică din partea CNSAS, a provocat întreruperea activității acestei instituții, printr-o abilă manevră avocățească, aprobată de dezorientații care judecă la Curtea Constituțională.
Iată cum se ascunde, sub un titlu inocent, jurnalul de precampanie – electorală – a unui „președinte de onoare” (așa se numește funcția pe care o ocupă acum Voiculescu în partidul pe care l-a moșit). Unii ar putea obiecta că omul are tot dreptul să-și facă publicitate în ziarul pe care-l finanțează. Absolut. Dar n-ar trebui să recurgă la tertipuri, ci s-o facă deschis, că nu-l poate opri nimeni. Sau sesizează că asta ar strica aparența obiectivității?
Din păcate, verticalitatea Jurnalului Național pare să se încline foarte tare sub greutatea lui Dan Voiculescu și a partidului său de buzunar. În orice caz, nu e totul pierdut. Turnul din Pisa a devenit obiectiv turistic fără intenția arhitectului său. Dar poate că la mijloc e doar iluzia mea optică și că de unde stați dumneavoastră se vede altfel. Dați-mi de știre.
Nu m-aș fi luat de Jurnalul Național. Dar am trei motive să o fac. Primul e că acest cotidian se prezintă sub logo-ul: „un ziar vertical”. Al doilea îl reprezintă faptul că e condus de Marius Tucă, un jurnalist care și-a câștiga un capital de încredere și o alură de imparțialitate pe vremea când își realiza talk-show-ul de la Antena 1 și e, în același timp, omul care a redresat ziarul în discuție. Al treilea motiv – și în cele din urmă – pentru că la un moment dat chiar îmi plăcea această gazetă.
Așadar, domnul care scrie zice în titlu că se va ocupa de un marș cultural. Și pentru câteva rânduri așa pare să facă. Doar că, în al doilea paragraf, strecoară, ca din întâmplare, un nume picat din cer (la propriu aproape): Dan Voiculescu. Care personaj voia să rămână un participant anonim.
Lista celorlalți participanți este undeva pe la mijlocul articolului. Iar până acolo aflăm unde a aselenizat domnul Voiculescu, cu ce navetă a călătorit și la ce oră a binevoit să poposească în stațiunea lui Hercule. Ni se mai spune ulterior că, în modestia sa (de care am și început deja să ne convingem), nu a dorit să ia cuvântul în fața celor câteva zeci, sute de oameni prezenți. S-a mulțumit cu mult mai puțin. O fotografie și un articol care-l au ca protagonist, puse ambele tocmai – și absolut întâmplător – în ediția de luni a ziarului, atunci când tirajul crește semnificativ datorită faptului că e „ediție de colecție” (cu cd).
Ni se mai spune apoi despre „firmane culturale” înmânate participanților. Și aflăm – absolut accidental, fără-ndoială – numai despre conținutul celei înmânate lui... Dan Voiculescu. Scrierea e de un servilism fără perdea. Amestecă valori și invocă autorități absolut incompatibile cu statura morală a destinatarului. E vorba de aceeași persoană care semna la securitate cu numele de cod Felix și care, după ce a primit aviz de poliție politică din partea CNSAS, a provocat întreruperea activității acestei instituții, printr-o abilă manevră avocățească, aprobată de dezorientații care judecă la Curtea Constituțională.
Iată cum se ascunde, sub un titlu inocent, jurnalul de precampanie – electorală – a unui „președinte de onoare” (așa se numește funcția pe care o ocupă acum Voiculescu în partidul pe care l-a moșit). Unii ar putea obiecta că omul are tot dreptul să-și facă publicitate în ziarul pe care-l finanțează. Absolut. Dar n-ar trebui să recurgă la tertipuri, ci s-o facă deschis, că nu-l poate opri nimeni. Sau sesizează că asta ar strica aparența obiectivității?
Din păcate, verticalitatea Jurnalului Național pare să se încline foarte tare sub greutatea lui Dan Voiculescu și a partidului său de buzunar. În orice caz, nu e totul pierdut. Turnul din Pisa a devenit obiectiv turistic fără intenția arhitectului său. Dar poate că la mijloc e doar iluzia mea optică și că de unde stați dumneavoastră se vede altfel. Dați-mi de știre.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu