Ceauşescu la frumoasa vârstă de 90 de ani

Dacă ar fi trăit, Ceauşescu ar fi împlinit azi 90 de ani. Cum el nu mai trăieşte, noi îi ţinem locul şi năravul. Dacă vreţi să-i uraţi ceva, puteţi să încercaţi aici. Dar mai bine vă uitaţi în oglindă şi faceţi o urare cu năduf. O să vă audă cine trebuie. E vorba de ăla de vă priveşte mirat de vizavi.
Ceauşescu ne locuieşte precum firea pământească. Mai ales pe cei care au stat multă vreme cu suflarea lui în ceafă. Ceauşescu se moşteneşte genitic. Ceea ce a vrut el ni s-a întâmplat cu asupra de măsură. Voia să credem ce ne spune prin televizor. Şi aşa facem. Televizorul e litera noastră de evanghelie. Nici în biserică nu avem atâta încredere. Ceea ce n-ar putea decât să-l bucure. Voia să ne suspectăm unii pe alţii. Şi îl ascultăm cu sfinţenie. Testamentul său nescris ne urmăreşte oriunde.
Cred că, dacă s-ar trezi, ar fi în general mulţumit de cum am progresat. I-ar plăcea manelele, i-ar plăcea că cei mai mulţi vorbesc la fel de agramat ca el. S-ar simţi într-ai lui. Plus că ar avea destui ilegalişti cu care să împărtăşească experienţe şi tertipuri. Deşi poate că asta l-ar deranja. Vorba ilegalistului nostalgic: Puţini am fost, mulţi am rămas.
Bizară coincidenţă, Ceauşescu s-a născut exact în anul Unirii. Şi ce ne-a mai unit!...
Să închinăm o garafă cu... ce o fi în amintirea lui şi în sănătatea noastră. Sau în sănătatea lui şi în amintirea noastră. Mă rog.
Şi acum cântecul:

Ceauşescu n-a murit

Ceauşescu n-a murit.
Ne veghează îndârjit.
Ceauşescu e o şcoală,
Ceauşescu e o boală!

E în mine, e în tine,
E în blocuri şi uzine,
Azi îl poartă fiecare:
Ceauşescu’n veci nu moare!

Ceauşescu n-a murit.
Istoria ne-a păcălit.
Limba lui de lemn se plimbă
’Ncet prin vechea noastră limbă.

Ceauşescu n-a murit.
Istoria ne-a păcălit.
Noi suntem viii şi morţii:
Ceauşeşti suntem cu toţii!
© Ada Milea