luni, 3 noiembrie 2008

Mai scutiţi-mă cu plantatul copacilor

M-am săturat deja de campania asta cu plantarea copacilor. N-are nimic consistent în ea. Mai scutiţi-ne! Am plantat copaci în viaţa mea. Zeci. Şi nu la îndemnuri ecologiste şi alarmiste. Că pierim, că n-o să mai avem aer. Poate că-i adevărat, dar atunci problema sigur nu se rezolvă cu un amărât de copac plantat într-un parc.
Să plantezi copaci nu e un gest de înaltă elevaţie sufletească. Nici un prilej de meditaţii patetico-filosofice. „Acela nu e om adevărat care n-a plantat un pom în viaţa lui.” Şi dacă a plantat mai mulţi? E ca Mihaela Tatu, de n ori... femeie sau bărbat? După caz. Baliverne, oameni buni. Nu e nici prilej de spectacol politic. Ce, dacă un politician a pus un copac în pământ îi creşte nivelul de bun-simţ sau i se trezeşte conştiinţa? Ştiţi prea bine că dacă i se spune de către consilierul de imagine că această acţiune îi aduce prejudicii de imagine, a doua zi, respectivul om politic s-ar lepăda de toate pădurile şi de toate livezile. Cu blesteme! Şi de toate cazmalele care au făcut posibilă nenorocirea.
Mai merg tot felul de vedete şi, chipurile, vor să planteze un copac. Groapa e gata făcută (de altul), iar respectivii iau o lopată proaspăt cumpărată de la Praktiker şi azvârl de două-trei ori pământ peste rădăcină. Apoi gata. Egal cu zero. Să plantezi copaci e corvoadă, nu distracţie. Nu se plantează unul, aşa, pentru liniştirea conştiinţei ecologice. Dacă eşti serios cu treaba asta, când termini vei fi asudat şi nu vei mai şti prea exact câţi copaci ai plantat. Vei avea băşici în palme, de la efort, şi vei fi sătul de muncă.
Demonstraţiile astea ieftine de amor pentru muma natură sunt un fel de înot în cada din baie. Hai la râu, frate-miu. Ia cazmaua pe umăr şi treci în pădure, unde se plantează puieţii, de exemplu. Fă treaba asta de dimineaţa de la ora 8-9, până după-amiaza pe la 5. În deplin anonimat. Sau du-te în grădină, când pământul e tare ca piatra, şi plantează vreo 10 pruni. Dar vezi că gropile nu tre’ să fie mai mici de 30 cm. Apoi nu uita să îi uzi în fiecare zi, dacă e secetă, până prind rădăcini. Altfel, mai bine îţi păstrezi buna-cuviinţă şi te limitezi la cultivatul florilor în ghivecele de pe balcon. Că şi ele sporesc cantitatea de oxigen şi refac ozonul distrus.
Mi se pare că toată desfăşurarea asta de forţe este un simptom. Care indică gradul de anormalitate la care s-a ajuns. Într-o vreme, oamenii făceau acest lucru firesc (cei care îl făceau), fie că stăteau la oraş, fie că erau de la ţară. Acum s-au ţicnit. Au nevoie să îi „conştientizeze” presa de nevoia de a face lucruri fireşti. Urâtă dambla. De altă parte, să revenim cu picioarele pe sol, nu toată lumea trebuie să planteze un copac. E o iluzie tâmpă să crezi că cine sădeşte un arbore devine, pur şi simplu, mai responsabil. Sau că i se reactivează ancestralele relaţii cu mediul înconjurător. Vezi, de exemplu, cazul silvicultorilor care prădează ei înşişi sute de hectare de pădure, mână în mână cu marii traficanţi de lemn. Tot astfel, există oameni care poate nu ajung prin pădure decât din an în Paşti, dar sunt foarte responsabili din punct de vedere ecologic. E clar că nu există cauzalităţi atât de liniare.
Campania pentru plantarea copacilor nu face decât să dezvăluie cât de stupizi am ajuns. Şi cred că suntem destul de la începutul drumului. Cu căţel, cu purcel, cu toată familia, en fanfare, hadeţi la plantat de copac. La singular, vă rog, să nu ne spetim. E de ajuns un gest simbolic. Dar cât mai teatral, cât mai zgomotos. Să ştie lumea. Să ştim noi. Să ne ţinem minte gestul făcut întru salvarea omenirii de la pieirea prin asfixiere.
E şi o diminuare de personalitate care se poate observa aici. Nevoia unei acţiuni nu este sesizată până când vine ziarul să ne spună. Sau televiziunea. Să zicem că se mai întâmplă, nimeni nu le ştie chiar pe toate. Dar şi motivaţia provine tot din mass-media. Iar la final, evaluarea e lăsată tot în seama presei. Atunci ce mai rămâne omului? Toate îi sunt exterioare. Nimic nu mai vine din interiorul lui decât acceptul sau refuzul. Însă asta face orice alt animal.
Omul a abdicat de la statutul său de stăpân al naturii. Nu mai ştie prea bine peste ce ar trebui să stăpânească, nu-şi mai cunoaşte „proprietatea”. Iar asta nu pentru că n-a petrecut timp suficient în preajma ei, ci pentru că o dispreţuieşte instinctiv. Se poartă ca un mic dictator, care îşi accentuează gesturile mărunte cu multă emfază şi pune în slujba lor o maşinărie de propagandă. Omul contemporan vrea să creadă că gesturile lui sunt reprezentative şi că au greutate, aşa că face tot ce poate ca să se convingă de acest fapt. Iată de ce are nevoie de presă. Ca să-i repete mereu cât de extraordinar este şi ce măreţe sunt faptele sale.
Dragostea pentru natură nu se cultivă aşa, mergând cu clasa (de elevi) la plantat copacul. Ci stând în mijlocul naturii, cunoscându-i parfumurile (şi miasmele), respectându-i comorile, acceptându-i capriciile, apreciindu-i darurile. „Comunicând” cu ea. Altfel e doar „cunoaştere teoretică”, realitate de birou. („Comuniunea om-natură”, oricât de desuet ar suna, nu era o chestie idioată, fiţi siguri.) Nici măcar în relaţie cu natura nu mai suntem în stare de gesturi gratuite sau... naturale. Moşim copaci ca să ne simţim mai bine. Sau ca să ne salvăm viitorul. Tot ce facem e de dragul propriei persoane. Egoism şi cam atât. Îmi amintesc de Chesterton sau de C.S. Lewis, care vorbesc cu pasiune despre frumuseţea obiectivă a naturii. De cât de sănătos e să fii în mijlocul ei şi să te bucuri de minunăţiile ei. Habar n-am dacă vor fi plantat copaci la viaţa lor. Iar dacă da, sigur n-au ţinut o socoteală precisă cu care să se fălească ce servicii valoroase au adus umanităţii şi stratosferei. Li s-ar fi părut indecent.

10 comentarii:

Anonim spunea...

Imi place pui problemele si imi place ca le intorci pe toate fetele. Si nu ma refer doar la articolul asta ci la articolele tale in general. Tot respectul!

Teofil S spunea...

Respect - in return! Nivelul unui text este decis, în parte, și de nivelul cititorilor lui, nu depinde exclusiv de autor.

Anonim spunea...

"Fatarnicii, carora le place...stand in picioare in... si in... ca sa fie vazuti de oameni. Adevarat va spun, ca si`au luat rasplata". E o chestiune aparuta demult, dar care insa imbraca forme diferite in functie de perioada si de oameni.

Teofil S spunea...

Accentul nu cred că e, aici cel puțin, pe ipocrizie. Aș remarca mai degraba înstrăinarea omului de tot ceea ce îi era propriu odinioară. Această alienare e cu precădere involuntară, cred.

Anonim spunea...

M-am desfatat...

Teofil S spunea...

Cu plantatul sau cu cititul? Cred că am înțeles, dar insistam și eu. În ton cu ideea textului.

Material dendrologic ornamental spunea...

Cind am gasit articolul si am inceput sa citesc eram in asentimentul dumneavoastra.A venit subiectul referitor la silvicultori.
Nu pot sa nu va atrag atentia asupra afirmatiilor dumneavoastra si a generaliza unele atacuri criminale asupra fondului forestier petrecute in anumite zone ale tarii.Aceste acte au avut loc in zone retrocedate atit catre fostii proprietari cit si unor asazisi proprietari care au venit cu acte false,acte din date diferite aduse de diferiti potentiali proprietari pe aceeasi suprafata de padure,martori falsi,cu hotariri judecatoresti care nici nu au trecut pe la comisiile de retrocedare cum era procedura de redobindire a dreptului de proprietate.In aceste cazuri nu s-a respectat regimul silvic si din cauza vidului legislativ privind administrarea padurii.
Au fost si cazuri de frauda si in fondul forestier national administrat de RNP,acesstea avind loc pe fondul implicarii din umbra a unor oameni influenti care nu putea fi refuzati de structurile silvice de la nivel de directie silvica in sus.
Pe de alta parte sint zone cu risc ridicat de presiune asupra padurii in ceea ce privesc furturile din motive sociale,oamenii fiind atit de saraci incit nu-si pot permite sa cumpere combustibili pentru incalzirea locuintei si recurg la furt.
Va rog nu mai aruncati cu noroi in obrazul silvicultorilor generalizind unele aspecte izolate.
-Chiar nu a-ti cunoscut silvicultori onesti si profesionisti ?
Ca in toate ramurile economico-administrative din Romania si silvicultura se indreapta spre faliment datorita implicarii politice, la care personalul tehnic este sfidat si injosit.
Va invit,la inceperea impaduririlor din aceasta primavara sa asistati la modul de desfasurare a acestei activitati.

Anonim spunea...

Departe de gândul meu intenția de a denigra silvicultorii în general. Am zis acolo „vezi CAZUL silvicultorilor”. Poate că se cuvenea să nuanțez mai mult, dar mă refer strict la acele CAZURI când pădurarii sunt și hoți. Sau când hoția e patronată de vreun inginer șef de ocol.
Cu siguranță nu înseamnă că toți sunt astfel. Ce voiam să evidențiez acolo nu era că fură oamenii care păzesc pădurea, ci că faptul de a fi aproape de natura nu garantează o atitudine binevoitoare față de ea (așa cum sugerează campaniile tâmpe, desfășurate prin presă). Și că „omul sfințește locul”, nu invers. Am cunoscut - personal - și pădurari care erau spaima oricărui hoț. Am cunoscut și oameni mai îngăduitori (unul chiar un fel de prieten de familie cu părinții mei), dar care nu devalizau pădurea.

Cât despre campaniile de reîmpădurire, îmi sunt familiare. Am participat atât la plantat de puieți, cât și la curățat puieți. Ca omul care a crescut la țară.

Rezumând: vă dau dreptate și vă rog să nu considerați că aș avea ceva împotriva silvicultorilor în general, ci doar împotriva celor care și-au uitat rostul.

Anonim spunea...

Uvi s foa o free porn, porn. Uhm v, uow nkyubh|gzm ivqwpkr i lf ap.

torpey clare spunea...

Ce mărturie minunată, sunt clare și sunt căsătorită, a fost fericită cu căsătoria mea, nu până când soțul meu a început să asculte bârfa despre mine că nu sunt fidelă juramurilor noastre conjugale, am încercat să-l înțeleg că sunt minciuni, dar a pierdut dragostea, încrederea și încrederea în noi. Așa că am devenit cupluri neplăcute și apoi ne-am completat pentru divorț, mai târziu ne-am despărțit. ani după divorțul nostru, am încercat să trăiesc o viață normală, dar nu am putut, așa că am început o încercare despre cum să-mi revin soțul, apoi am fost menționat, BaBa ogbogo un bărbat grozav și extrem de spiritual care a aruncat o vraja de dragoste pe eu și am făcut ca EX-ul meu să se întoarcă la mine în 48 de ore. cu bucuria și fericirea din mine, îi las contactul aici pentru cei care au probleme de relație și căsătorie. greatbabaogbogotemple@gmail.com. Luați legătura cu el, El este într-adevăr mare și puternic. De asemenea, ajută în următoarele aspecte ...
(1) Opriți divorțul (2) Barrența finală (3) Norocul Vraja (4) Vraja de căsătorie (5) Scăpați de problemele spirituale

 
Christianity Blogs - Blog Catalog Blog Directory Add to Technorati Favorites Religion blogs