Cărți noi 5
Vara nu-i ca iarna. Nici când vine vorba de cărți. Cu toate acestea, s-au produs câteva evenimente interesante (cel puțin) vara asta.
Mai întâi, prezențele electronice. Cartea Românească și-a lansat (în sfârșit) noul site. După cum se știe, Polirom administrează și E.C.R. Efectele se văd inclusiv în concepția paginii web, care se prezintă ca magazin online cu promoții săptămânale și ofertă de carte la 1 Euro (modă introdusă și menținută de Polirom de ani buni). Se poate spune că rebranding-ul e cam pe sfârșite și că resuscitarea a reușit.
Foarte recent, am aflat de pe blogul lui Emanuel Conțac despre lansarea noului site (încă în probe) al Editurii Logos. În sfârșit, zic și aici. Reducerile nu sunt atât de spectaculoase ca la cei pomeniți anterior, dar cărțile sunt bune și bine lucrate. Pe pagina web găsiți prezentări destul de consistente și mostre de carte plus cuprinsul în format pdf. Felicitări pentru tot! Dar hai să și bag de vină: aș fi vrut să știu și cine a tradus cartea. Numele traducătorului nu apare deloc pe site.
Cei care n-au reușit – dar ar mai vrea – să-și cumpere cărțile distribuite împreună cu „Cotidianul”, o pot face pe internet, fiindcă s-a lansat magazinul online.
Trec acum la cărțile însele, la volumele concrete.
Încep aici cu ceea ce m-a impresionat (recent) cel mai mult. Diac. Ioan Ică jr. a publicat la propria editură (Deisis) primul volum din seria Canonul Ortodoxiei. Acest op masiv (peste 1000 de pagini) se ocupă de perioada dinaintea Primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325). Cartea are două părți. Prima conține un studiu al autorului, iar în partea a doua sunt traduse – e vorba de traduceri noi, nu de preluări ale altor traduceri – texte fundamentale ale creștinismului timpuriu (texte liturgice, fragmente din părinții apostolici, apologeți etc.).
Dacă am început, rămân în zona cărții religioase. Vasile Muntean – Istorie creștină generală. Două volume – primul cuprinzând evenimentele de până în 1054, iar al doilea pe cele de după Schismă – totalizând peste 800 de pagini. Autorul se revendică de la tradiția manualelor pentru seminariile teologice ortodoxe. Ultimul dintre acestea – o reeditare – care îi aparține lui Ioan Rămureanu (al cărui discipol se declară V.M.) a fost readus în librării de aceeași editură în anul 2004 și încă mai poate fi cumpărat online sau din librării.
Și că tot veni vorba, merită semnalată și o altă carte interesantă, de Remus Rus – Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu. E o apariție mai veche (2003), dar, după cum obișnuiesc, nu mă cramponez foarte tare de data publicării. Pentru cei interesați, cea mai avantajoasă ofertă este la adresa unde vă trimite link-ul. Cam peste tot altundeva „beneficiați” de prețuri cu minim 20 RON mai mari.
După Psalmi, Șerban Foarță transpune în versuri (mai precis în pre stihuri) Ecclesiastul și Cântarea Cântărilor. Așa cum însuși mărturisește în prefața la Psalmi, nu este nici primul, nici singurul. Încă s-ar putea să mai găsiți în librării și cărțile lui Vasile Militaru: Psaltirea în versuri, respectiv Iov. Mai știu că în prezent Ionatan Piroșca lucrează la un proiect care vizează transpunerea cărții Iov în versuri.
Cristian Bădiliţă continuă colaborarea cu cei de la Curtea Veche și mai publică o carte de dialoguri Ştiinţă dragoste credinţă - Convorbiri cu patrologi europeni.
Vreți să știți ce spun filosofii despre viitorul religiei? Citiți-i pe doi dintre cei contemporani și în vogă: Rorty și Vattimo.
Polirom a dat o lovitură de imagine, cred eu, încheind o înțelegere cu Mănăstirea Rohia pentru publicarea integrală(!) a operelor lui Steinhardt. Mănăstirea deja începuse o reeditare (nu mai știu câte volume a reușit să publice), dar se pare că efortul era prea mare. În orice caz, alta va fi piața odată ce autorul a trecut în portofoliul lui Silviu Lupescu&co. În seria de autor „N. Steinhardt” au apărut deja primele cinci volume, între care și Jurnalul fericirii. Cărțile arată bine. Sperăm că echipa ieșeană a eliminat și greșelile de tipar de care Editura Dacia nu reușea nicicum să scape.
Tot Polirom continuă să publice din marii clasici (ai modernității). Ultimele două apariții pe care le semnalez sunt Giovanni Papini – Un om sfârșit (volum îndelung căutat prin anticariate de mulți cititori) și Robert Musil – Omul fără însușiri, carte ce se găsea greu chiar și în bibliotecile publice.
Lui Eco i s-a mai tradus o lucrare în românește, iar a doua e în lucru. O carte considerată – privind retrospectiv – profetică, dar neapreciată ca atare la data apariției (1964): Apocaliptici și integrați. A doua va fi o reeditare pe care sper să o remarce amicul Natan, dacă i-o mai fi trebuind: Tratat de semiotică, în curs de apariție la Editura Trei. Nu știu să existe altă ediție în afară de cea dinainte de ’89, apărută la Editura Științifică și Enciclopedică.
Utile se pot dovedi, în prag de an școlar, câteva trimiteri către edituri cu oferte pentru elevi. Gramar – cărți școlare cu un design înnoit și îmbunătățit plus prețul ușor crescut, dar nu foarte tare. Cartex 2000. Grafică jalnică, dar cel puțin autorii pe care i-am verificat eu (Eliade, Gârleanu, Rebreanu ș.a.) beneficiază de ediții consacrate și chiar de prefețe sau scurte prezentări. Prețurile sunt ținute destul de jos.
Chestii interesante propune Cartier (ei sunt din Republica Moldova, dar se pare că lucrează cu traducători români sau școliți în România) Jaques Le Goff – Europa explicată tinerilor; în pregătire Evul Mediu explicat copiilor.
Stimați elevi și profesori, iaca o reeditare necesară: Huizinga – Homo ludens. Desigur că, așa cum ne-a obișnuit, Humanitasul îi trage o copertă nouă și vreo 10 lei în plus la preț. Din dragoste de carte...
Mai întâi, prezențele electronice. Cartea Românească și-a lansat (în sfârșit) noul site. După cum se știe, Polirom administrează și E.C.R. Efectele se văd inclusiv în concepția paginii web, care se prezintă ca magazin online cu promoții săptămânale și ofertă de carte la 1 Euro (modă introdusă și menținută de Polirom de ani buni). Se poate spune că rebranding-ul e cam pe sfârșite și că resuscitarea a reușit.
Foarte recent, am aflat de pe blogul lui Emanuel Conțac despre lansarea noului site (încă în probe) al Editurii Logos. În sfârșit, zic și aici. Reducerile nu sunt atât de spectaculoase ca la cei pomeniți anterior, dar cărțile sunt bune și bine lucrate. Pe pagina web găsiți prezentări destul de consistente și mostre de carte plus cuprinsul în format pdf. Felicitări pentru tot! Dar hai să și bag de vină: aș fi vrut să știu și cine a tradus cartea. Numele traducătorului nu apare deloc pe site.
Cei care n-au reușit – dar ar mai vrea – să-și cumpere cărțile distribuite împreună cu „Cotidianul”, o pot face pe internet, fiindcă s-a lansat magazinul online.
Trec acum la cărțile însele, la volumele concrete.
Încep aici cu ceea ce m-a impresionat (recent) cel mai mult. Diac. Ioan Ică jr. a publicat la propria editură (Deisis) primul volum din seria Canonul Ortodoxiei. Acest op masiv (peste 1000 de pagini) se ocupă de perioada dinaintea Primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325). Cartea are două părți. Prima conține un studiu al autorului, iar în partea a doua sunt traduse – e vorba de traduceri noi, nu de preluări ale altor traduceri – texte fundamentale ale creștinismului timpuriu (texte liturgice, fragmente din părinții apostolici, apologeți etc.).
Dacă am început, rămân în zona cărții religioase. Vasile Muntean – Istorie creștină generală. Două volume – primul cuprinzând evenimentele de până în 1054, iar al doilea pe cele de după Schismă – totalizând peste 800 de pagini. Autorul se revendică de la tradiția manualelor pentru seminariile teologice ortodoxe. Ultimul dintre acestea – o reeditare – care îi aparține lui Ioan Rămureanu (al cărui discipol se declară V.M.) a fost readus în librării de aceeași editură în anul 2004 și încă mai poate fi cumpărat online sau din librării.
Și că tot veni vorba, merită semnalată și o altă carte interesantă, de Remus Rus – Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu. E o apariție mai veche (2003), dar, după cum obișnuiesc, nu mă cramponez foarte tare de data publicării. Pentru cei interesați, cea mai avantajoasă ofertă este la adresa unde vă trimite link-ul. Cam peste tot altundeva „beneficiați” de prețuri cu minim 20 RON mai mari.
După Psalmi, Șerban Foarță transpune în versuri (mai precis în pre stihuri) Ecclesiastul și Cântarea Cântărilor. Așa cum însuși mărturisește în prefața la Psalmi, nu este nici primul, nici singurul. Încă s-ar putea să mai găsiți în librării și cărțile lui Vasile Militaru: Psaltirea în versuri, respectiv Iov. Mai știu că în prezent Ionatan Piroșca lucrează la un proiect care vizează transpunerea cărții Iov în versuri.
Cristian Bădiliţă continuă colaborarea cu cei de la Curtea Veche și mai publică o carte de dialoguri Ştiinţă dragoste credinţă - Convorbiri cu patrologi europeni.
Vreți să știți ce spun filosofii despre viitorul religiei? Citiți-i pe doi dintre cei contemporani și în vogă: Rorty și Vattimo.
Polirom a dat o lovitură de imagine, cred eu, încheind o înțelegere cu Mănăstirea Rohia pentru publicarea integrală(!) a operelor lui Steinhardt. Mănăstirea deja începuse o reeditare (nu mai știu câte volume a reușit să publice), dar se pare că efortul era prea mare. În orice caz, alta va fi piața odată ce autorul a trecut în portofoliul lui Silviu Lupescu&co. În seria de autor „N. Steinhardt” au apărut deja primele cinci volume, între care și Jurnalul fericirii. Cărțile arată bine. Sperăm că echipa ieșeană a eliminat și greșelile de tipar de care Editura Dacia nu reușea nicicum să scape.
Tot Polirom continuă să publice din marii clasici (ai modernității). Ultimele două apariții pe care le semnalez sunt Giovanni Papini – Un om sfârșit (volum îndelung căutat prin anticariate de mulți cititori) și Robert Musil – Omul fără însușiri, carte ce se găsea greu chiar și în bibliotecile publice.
Lui Eco i s-a mai tradus o lucrare în românește, iar a doua e în lucru. O carte considerată – privind retrospectiv – profetică, dar neapreciată ca atare la data apariției (1964): Apocaliptici și integrați. A doua va fi o reeditare pe care sper să o remarce amicul Natan, dacă i-o mai fi trebuind: Tratat de semiotică, în curs de apariție la Editura Trei. Nu știu să existe altă ediție în afară de cea dinainte de ’89, apărută la Editura Științifică și Enciclopedică.
Utile se pot dovedi, în prag de an școlar, câteva trimiteri către edituri cu oferte pentru elevi. Gramar – cărți școlare cu un design înnoit și îmbunătățit plus prețul ușor crescut, dar nu foarte tare. Cartex 2000. Grafică jalnică, dar cel puțin autorii pe care i-am verificat eu (Eliade, Gârleanu, Rebreanu ș.a.) beneficiază de ediții consacrate și chiar de prefețe sau scurte prezentări. Prețurile sunt ținute destul de jos.
Chestii interesante propune Cartier (ei sunt din Republica Moldova, dar se pare că lucrează cu traducători români sau școliți în România) Jaques Le Goff – Europa explicată tinerilor; în pregătire Evul Mediu explicat copiilor.
Stimați elevi și profesori, iaca o reeditare necesară: Huizinga – Homo ludens. Desigur că, așa cum ne-a obișnuit, Humanitasul îi trage o copertă nouă și vreo 10 lei în plus la preț. Din dragoste de carte...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu