Cauzele genialității
Aceasta [peste 50% dintre români nu reușesc să înțeleagă un text dat spre citire] trebuie să fie pricina pentru care românii e cei mai deștepți. Și tot pe aici musai că rezidă și explicația pentru procentele colosale de promovabilitate (din unele județe) la bacalaureat.
De fapt, cred că lucrurile stau cam așa: intuiția noastră fenomenală ne ajută să trecem dincolo de litere și cuvinte (care nu sunt decât niște semne, dpdv lingvistic) la esențele absolute ale existenței. N-om ști noi exact ce scrie, dar citim cu inima, cu ficații, cu jejunul, cu glanda pituitară și pătrundem taina care, dezghiocată din îmbârligătura de mâzgăleli grafice ininteligibile, ni se dezvăluie în toată limpezimea ei fecundă. P-ormă nu avem decât să culegem roadele clare și indubitabile ale acestui proces misterios și fără seamnăn pe lume.
Noi simțim, noi nu gândim! Asta nu știu europenii care ne măsoară laolaltă cu finlandezii și germanii. Noi suntem „descurcăreți”, tocmai de aceea evităm încurcăturile de vorbe din texte și le descurcăm potrivit fiorului patriotic, tradiției multimilenare, înțelepciunii străbune și sufletului poetic național. Iar aceste chei de lectură nu au cum să dea greș. Totodată, ele nu au nevoie de cuvinte (atât de trădătoare în raport cu adevăratele înțelesuri).
Intuiția esențelor, sensibilitatea la trancendent, poezia vieții ne ridică mult deasupra celor care înțeleg ce scrie pe un banal petec de hârtie. Mărturie stau unitatea de cuget și simțire națională, generozitatea între semeni, altruismul fără margini, onestitatea până în pânzele albe, armonia și bunăvoința, hărnicia stupefiantă, pasiunea pentru dreptate, consecvența și perseverența, spiritul civic, responsabilitatea.
Deși suntem pe zi ce trece mai rudimentari, mai vulgari și mai imbecili ca nație, continuăm să ne gratulăm între noi cu aprecieri vizavi de inteligența electoratului, de inteligența publicului etc. Concomitent, mulți din învățământul universitar se plâng că a scăzut calitatea studenților și nivelul de interes, că tinerii sunt mai slab pregătiți și mai împrăștiați. Pe unde o fi zăcând adevărul?
De fapt, cred că lucrurile stau cam așa: intuiția noastră fenomenală ne ajută să trecem dincolo de litere și cuvinte (care nu sunt decât niște semne, dpdv lingvistic) la esențele absolute ale existenței. N-om ști noi exact ce scrie, dar citim cu inima, cu ficații, cu jejunul, cu glanda pituitară și pătrundem taina care, dezghiocată din îmbârligătura de mâzgăleli grafice ininteligibile, ni se dezvăluie în toată limpezimea ei fecundă. P-ormă nu avem decât să culegem roadele clare și indubitabile ale acestui proces misterios și fără seamnăn pe lume.
Noi simțim, noi nu gândim! Asta nu știu europenii care ne măsoară laolaltă cu finlandezii și germanii. Noi suntem „descurcăreți”, tocmai de aceea evităm încurcăturile de vorbe din texte și le descurcăm potrivit fiorului patriotic, tradiției multimilenare, înțelepciunii străbune și sufletului poetic național. Iar aceste chei de lectură nu au cum să dea greș. Totodată, ele nu au nevoie de cuvinte (atât de trădătoare în raport cu adevăratele înțelesuri).
Intuiția esențelor, sensibilitatea la trancendent, poezia vieții ne ridică mult deasupra celor care înțeleg ce scrie pe un banal petec de hârtie. Mărturie stau unitatea de cuget și simțire națională, generozitatea între semeni, altruismul fără margini, onestitatea până în pânzele albe, armonia și bunăvoința, hărnicia stupefiantă, pasiunea pentru dreptate, consecvența și perseverența, spiritul civic, responsabilitatea.
Deși suntem pe zi ce trece mai rudimentari, mai vulgari și mai imbecili ca nație, continuăm să ne gratulăm între noi cu aprecieri vizavi de inteligența electoratului, de inteligența publicului etc. Concomitent, mulți din învățământul universitar se plâng că a scăzut calitatea studenților și nivelul de interes, că tinerii sunt mai slab pregătiți și mai împrăștiați. Pe unde o fi zăcând adevărul?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu