joi, 17 aprilie 2008

Manea, tv, politică și fericire

Nici nu știu de unde să încep. Nici nu știu cum să mă esprim. Pe scurt, lucrurile arată cam așa: politica și maneaua – în special – își pun în sfârșit pirostriile și se înfățișează să primească binecuvântarea electorală. Adi Minune și Carmen Șerban se fac, dacă îi votează ratingul, politicieni. Nu cred să fie vreo problemă să îi convingă pe fanii lor să meargă la urne. Dimpotrivă, acum vom auzi și cântece cu tematică socială, economică, politică. Doar pentru o secundă, închipuiți-vă ce dulce vor suna promisiunile electorale pe ritmuri orientale din toate celularele cu mp3 player.
Arta a început așadar să simtă cu țara, cu... politica. Ionuț Dolănescu (căruia emisiunile... la limita imposibilului mental i-au crescut popularitatea) a hotărât și el să ia atutudine. Și cea mai bună atitudine i s-a părut a fi să facă politică. Motivul este unul cât se poate de puternic: pe om îl deranja... poluția. N-a spus a cui. Sperăm să ajungă suficient de sus pe fruntea țării, ca să oprească această inadmisibilă... scăpare (a legislativelor anterioare, voiam să zic). Să dea o lege, așa nu se mai poate! Suntem cu toții în pericol și nimeni nu ia nicio măsură radicală. Cu siguranță va putea conta pe sprijinul tarafului parlamentului, în frunte cu tatăl susnumitului (în cazul în care prind ambii legislativul viitor).
Sentimentul meu e că în sfârșit se face dreptate. Vanghelie nu mai e singur împotriva gramaticii, maneaua nu mai stă cu capul plecat. Intrăm într-o nouă eră. Oricum, nu a trecut prea multă vreme de când fiica președintelui (manelistă rafinată) a fost aleasă în fruntea tineretului pld-ist.
Nația a decis să își valorifice potențialul... cultural, atâta vreme ignorat. Tot la politică se pare că le stă gândul și altor mari și nemuritori artiști ai nației: Mihai Trăistariu, Puya și Șișu (care a constatat că din politică iese mai bine decât din comerțul cu iarbă). Imaginați-vă o ședință solemnă a parlamentului – de ce să nu visăm frumos? – deschisă de Adrian Minune și Carmen Șerban cu o manea de sânge albastru (și 18 strofe), prezidată în duet de Ionuț Dolănescu împreună cu Trăistariu și încheiată apoteotic de La Familia cu o convingătoare piesă hip-hop de uniune națională (în 4 puncte cu câte 3 subpuncte fiecare). La final, stânga și dreapta (politice) își dau mâna entuziasmate. Cu reverele și mânecile înlăcrămăte, uită de rivalități și se îmbrățișează ca după aparenta revoluție Geoană cu Iliescu, Tăriceanu cu Băsescu, Norica cu Băsescu, Orban cu Berceanu, toți – dar mai ales Marko Bela – cu Vadim (care poartă costum alb și renunță la ochelari ca să-i citească țara sentimentele direct în ochi). Ca să nu mai vorbim de reprezentarea minorităților în parlament.
Apoi o perioadă de glorie când vom scăpa de poluție, de gramatică și de alte nenorociri. La salariu vom lua bani fără număr, fără număr, fără număr, fără număr, fără număr, fără număr, fără număr... (să-mi mai trag răsuflarea) fără număr. Vom putea consuma liber halucinogene. La școală vom viziona emisiunile lui Dan Negru și telenovele în reluare.
Ei, dar ajunge cu visarea și să revenim la realitate. De la acest festin fără de sfârșit nu puteau să lipseacă desfătările simțurilor. Vom avea parte, până la vot, de mâncare și băutură oferite gratuit și în locuri publice. Mici, bere, cârnați, pește afumat, țuica, grătare, vin – toate fără limită și fără discriminare.
Iar pentru ca banchetul să capete aura ancestrală și girul mitologic, în scenă a intrat și prostiuata sacră a politicii românești: Partidul Conservator. Desigur pentru cele 5 procente necesare intrării în parthenonul politic autohton. La început membri ai guvernului D.A., pc-iștii au trecut acum cu toate cele trei antene care fâlfâie pe capul lor (în bătaia ratingului) în tabăra psdului. Lucrurile nici că se puteau combina mai bine. Între două emisiuni semicretinoide de așa-zis divertisment, vom avea parte de laude la adresa pesedeilor și de blesteme la adresa adversarilor.
Însă nu vom lăsa noi ca atâta mizilic să spurce euforia care ne-a cuprins. Oricum, la anul ce vine, această demnă fiică a Venerei se poate dărui altcuiva. Fără ranchiuni și fără resentimente, așa cum o știm dintotdeauna. Rolul ei de preoteasă în altarul politicii românești n-o să i-l conteste nimeni și ea, la rându-i, pe mulți va ferici. De altă parte, nu e de nasul nostru, al celor care nu înțelegem mai nimic din tot ce se întâmplă, să judecăm mitologia și pe sacerdoții ei contemporani. Că, nu vă lăsați înșelați de modernitate și aparențe, „conservator” – din numele partidului – se referă aici desigur la găzduirea și apărarea patrimoniului sacru (al politicii).
Referindu-ne strict la acest moment și la această alegere, ea e cum nu se poate mai potrivită, atmosfera promovată de cele trei antene consunând într-o armonie desăvârșită cu gesturile pesedeilor fericiți. Gândiți-vă doar la mătușica Tamara, la baronii locali, la bunicuța cea pururi activă, la corupția fără margini, iar apoi puneți-le în paralel cu Din dragoste, 9595 etc. Nu-i așa că, dacă le faceți o poză arată ca o minuată fotografie de familie?
Una peste alta, viața ne surâde în roz de la fereastra – cine dintre sceptici mai spera? – politicii. Și beți de fericire vom merge negreșit să dăm cu votul pentru ca societatea multilateral dezvoltată să ne cotropească urgent cu toate binefacerile ei și să ne impună, prin forță!, bunăstarea nevisată.

Un comentariu:

jurnalulflorentinei spunea...

HALUCINANT!!!!!!!!!!!

 
Christianity Blogs - Blog Catalog Blog Directory Add to Technorati Favorites Religion blogs