joi, 6 martie 2008

Grajdul

Nu mă laud cu această impresie despre care vreau să vorbesc în continuare. Dar, oricât m-aș strădui, nu reușesc să scap de ea. Dimpotrivă, cum ajung în îmbulzeala unui supermarket, am senzația neplăcută că sunt în grajd, în coteț sau în țarc.Cine n-a fost măcar o dată la țară, ar putea avea dificultăți de translatare a similitudinilor.
Dăm buzna unii peste alții. Ne lovim cu cărucioarele, cu coșurile pline, ne înghesuim să prindem marfa, ne împingem, urlăm, mâncăm acolo, avem toaletă acolo. Există ceva bovin în atitudinea agresiv-individualistă cu care examaninăm rafturile. Amușinăm produsele și le trântim în... coșuri. Foarte rar gesturi de bunăvoință. O concurență surdă pentru existență. Poate că Darwin are dreptate măcar cu lupta pentru supraviețuirea speciei. Gesturile hulpave cu care ne aruncăm spre produse amintesc de graba porcilor la lături. Nici mutrele, mai jigărite sau mai slăninoase, nu fac notă discordantă. Iar mirosul, uneori, în amestecul de parfumuri ieftine, scumpe și odori corporale nedisimulate stârnește în mine memoria zilelor fierbinți de vară când caii transpirau în ham, de la efort. Și mă aștept ca, dintr-un moment într-altul, să se adune muștele deasupra noastră.
După ce ne-am făcut plinul, ne înșirăm cuminți la strungă și ne așteptăm rândul să fim „mulși” (vorba poetului) de bani. Dobitoacele mai hotărâte intră în față, împing cu coatele sau trântesc (accidental!) în celelalte cu diferite obiecte din dotare, păstrând în tot acest timp un aer de superioritate tâmpă.
Poate că sunt eu teribil de cinic și intolerant, însă nu mă pot abține să nu observ că efortul depus în aceste temple ale comerțului scoate din noi, din oameni, zațul, amărăciunea și scârba. Activitățile care se desfășoară pe aceste teritorii nu par să aibă nimic nobil și conturează o lume lipsită de transcendent. Ca și cum întreg universul s-ar termina la instalațiile de aer condiționat de deasupra.
Din când în când, mai răzbate prin jungla acestei încrâncenări câte un act de generozitate, câte un gest gratuit care șochează aproape. Era un banc (ori e întâmplare veridică?) cu o femeie căreia, după ce a urcat într-un mijoc de transport în comun, un tânăr i-a oferi locul lui. Din cauza șocului, femeia a leșinat. Când și-a revenit, s-a așezat pe scaun și i-a mulțumit tânărului. El, desigur, șocat, a leșinat.
Explicația să vină doar faptul că suntem români? Sau e faptul că suntem consumatori (ce parazitar sună cuvântul ăsta!)? Nu știu. Și nici măcar nu pretind că am dreptate cu aceste impresii. Dar le trăiesc aievea în orice Selgros, Real, Metro etc. Frecvent.

13 comentarii:

.harlotha. spunea...

eu zic ca asa se intampla peste tot nu doar in romania

Teofil S spunea...

Eu auzisem ca e tocmai invers in alte parti. Ca in Belgia, de exemplu (asa zice Florentina - www.jurnalulflorentinei.wordpress.com), nimeni nu e asa grabit ca aici. Insa partea cu ingustarea orizontului si lipsa de transcendent ma astept sa nu fie mult diferita.

Anonim spunea...

Am zimbit. In fond, exista ceva mioritic in chestia asta occidentala care se numeste hypersupermaket.
Hiper Gramu'

Teofil S spunea...

Mioritic venind de la caracteristicile "tehnice" ale mioarei: miros, comportament, vocalize etc sau de la Miorita nazdravana si filosoafa?

Andrei spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Andrei spunea...

Nu stiu daca tu esti "teribil de cinic sau intolerant", insa constat cu o amara satisfactie ca macar nu sunt singurul ce simte asta. De exemplu,
http://andreibaciu.blogspot.com/2008/03/24.html

Despre magnificele vocabule "pile", "cunostinte", "relatii", "a te descurca" , despre cei ce le tot intretin si despre toata bataia asta de joc de la noi, imi vine in minte solutia indicata undeva in "Academia Catavencu". Imi amintesc ca mi s-a parut initial de prost gust, deplasata, insa acum, sa ma ierte Dumnezeu, uneori parca-parca nu mai vad alta cale. Ziaristul la care ma refer le 'ura' tuturor ce intretin mizeria din politica, societate, educatie sau sanatate un sincer "Muriti!". Sa ma ierte Cel de Sus, repet, insa parca si unii prooroci foloseau imprecatii...

Of. Sau poate ca o rezolvare ca cea de mai sus vine dintr-un puseu de deznadejde. Dincolo de ea, dincolo si deasupra a orice se afla, din fericire, Altceva. "In hoc signo vinces"...

Teofil S spunea...

Am citit ce zici pe blog despre reclamă. Și eu mă gândesc de o vreme la acest subiect și pregăteam un text. E din alt punct de vedere, însă tot critic.

Îl știu pe Cațavencul ’urător’: e Eugen Istodor. Într-un sens metaforic sunt și eu de acord cu el. ’Moartea’ asta eu o interpretez ca moarte a năravurilor, a funcțiilor, ca o transfigurare (nu e imposibil!). Până la urmă la această soluție ai ajuns și tu.

Știi, mi se pare că nu poți să privești numai în jos, că te acrești de tot (spun asta despre mine, chiar dacă e la pers. a II-a), dar nici numai în sus, ca și când ’josul’ nu ar exista, că riști să devii un alienat.

Andrei spunea...

Da, ma gandeam eu ca Eugen Istodor trebuie sa fie cel din 'Catavencu'.

Evident, un om intelept cauta sa imbine 'susul' cu 'josul'. Imi vine in minte replica lui Marin Sorescu, din "Iona" - "Traim si noi cum putem inauntru."

Cele bune,
Andrei

Teofil S spunea...

Pana la urma asta e piatra de incercare pentru orice crestin. Cum sa le imbine fara sa le incurce, dar si fara sa le excluda.
Grea meserie.

Anonim spunea...

He, He, si inca n-ati vazut nimic!
Dati numai o fuga printr-unul din orasele Olteniei si va veti dumiri! Si pentru mine (oltean 'autentic', sic!) e o adevarata desfatare sa faci parte din multimea in miscare. E drept ca in ultima perioada asistam la o adevarata schimbare. Pe cind pe-aici lucrurile par sa ia o turnura 'europeana', romanismul reinvie pe la altii... N-am avut inca vreme sa ma gindesc la ce putea sa determine o asa modificare, care trebuie sa recunosc este senzationala. Sa va fie de bine !

Teofil S spunea...

Spuneți-ne mai mult! În Oltenia arată mai civilizate hyper/super marketurile? E semn bun. De oriunde ar începe, poate că se răspândesc năravurile bune ca epidemia de aviară și ne prind și pe noi.

Anonim spunea...

Sincer sa fiu mie nu-mi plac.Nu-mi inspira incredere. Dar de cite ori am avut ocazia sa-i insotesc pe altii, da, mi-au placut. Par insa ceva cam...goale! Iar putinii 'cercetasi' pe care i-am zarit erau foarte 'europenizati'. Nu sint eurosceptic. Sint doar apartenentul claselor pe cale de disparitie ! Dealtfel un optimist inflacarat !

Teofil S spunea...

Îmi îngăduiți o glumă pe seama dvs? Sunteți optimist înflăcarat, dar credeți despre’clasa’ căreia îi aparțineți că e pe cale de dispariție? Bun, știu că e doar aparentă această contradicție, dar nu m-am putut abține.
Bine, retrag chestia cu euro-sceptic, rămân la... euro-prudent. De fapt, probabil că e vorba de un bun-simț (românesc, comun, normal) care există (încă) și se manifestă (la unii).

 
Christianity Blogs - Blog Catalog Blog Directory Add to Technorati Favorites Religion blogs