marți, 25 martie 2008

Cât mai costă azi un arbitru?

Arbitrul Deaconu a întrerupt un meci pentru simplul motiv că a fost lovit cu o brichetă în cap. Nu e primul, probabil că nu va fi nici ultimul. Dar a avut tupeul incredibil să oprească partida de fotbal dintre Rapid și Steaua. Cum zicea unul dintre jucătorii rapidiști, omul cu fluierul s-a pus pe plâns ca o femeie. Să-i fie rușine! Trebuia să ignore orice durere, să continue, iar dacă mai venea vreun obiect și-l nimerea, nici atunci să nu cedeze. În caz că el cădea pe teren, exista arbitru de rezervă, care îi putea lua locul și jocul să continue. Nu să se lamenteze ca o muiere proastă.
Presa a sărit imediat. La Deaconu. Că gestul e premeditat. Cum zic cei de la Rapid. Probabil că însuși arbitrul a angajat un amic bun țintaș și l-a rugat frumos ca prin minutul 70, așa, să îl pălească drept în moalele capului. Că arbitrul avea ședință cu vecinii pe scara blocului și nu voia să lipsească.
Lăsând teoria conspirației în seama celor care știu să o întrețină, revin la rolul fundamental al presei. Unul dintre ziariști a pus punctul pe i (la conferința de presă a lui Mircea Sandu): Domnule președinte [de federație], dar se poate să oprească un meci de 10 milioane de dolari? Acum nu știu ce să zic. Omul care ridică astfel de întrebare e numai prost sau e diabolic? Sau amândouă? Și încă o întrebare de aceeași profunzime (însă mai puțin consternantă): Ce se va întâmpla dacă se va descoperi că cel ce a aruncat bricheta era un stelist, care s-a dat drept rapidist și a stat, mascat în culorile alb-vișinii, în galeria Rapidului? That’s deep and perceptive, mai că îmi vine a spune. Până ce îmi amintesc că respectivul (care a dat cu bricheta) a stat în galeria echipei Rapid. Adică între alți suporteri rapidiști. Adică a fost văzut de ei. Și ei nu l-au predat autorităților, ei l-au protejat. De ce? Să fie oare pentru că și cei de lângă el au aruncat cu diferite obiecte în teren și nu se știe exact cine a nimerit ținta și cine nu? Atunci înseamnă că exista o întreagă armată de steliști în galeria rapidistă. Și, culmea!, a trecut neobservată. Întrebarea, după cum se vede, are profunde implicații.
Mi-e suficient ca să ajung unde doream. Nu știu câți dintre jurnaliștii sportivi sunt onești și profesioniști, dar foarte mulți (și urmăresc știrile sportive tocmai din această cauză, și mă mai uit și prin ziare de sport sau la paginile de sport) sunt interesați de bârfă, de senzațional, de spectacol și de scandal. Ați avut vreun moment iluzia să credeți că îi deranjează violența de pe stadioane? Watch again! Dați un replay la reclama pentru orice meci important, ascultați cu atenție când se vorbește despre faptul că două galerii se urăsc de moarte! Nu știați că e așa? Ce contează? Aflați acum. Suporterii, după cum se vede, nu excelează la capitolul inteligență. Fie din lene, fie pe linie genetică, preferă să lase pe alții să gândească pentru ei. Pe conducători uneori, iar cei mai subtili știți ce fac? Iau de bun ce zice presa! Și se revoltă împotriva conducătorilor pentru că au aflat ei – și te rog să nu îi contrazici – din Pro Sport, de la Sport.ro, din Fanatik sau de la altă sursă de zâzanie cum stă treaba.
Presa are nevoie de proști. Ea trăiește pe seama proștilor, pentru că ei sunt ratingul și consumatorii. Vă propun un exercițiu extrem de simplu. Urmăriți procedeul. Merge don’șoara cu microfonul și i-l vâră sub nas lui, să zicem, Ț: Cum comentați jocul echipei de astăzi? Ț răspunde: Nu a fost cel mai bun joc al acestei echipe. Don’șoara fuga-fuga la antrenorul echipei: Ț a spus că echipa dumneavoastră joacă mai prost, cum comentați? Omul evită în primă fază răspunsul. Don’șoara, dornică de informație, desigur (să nu care cumva să credem altceva), insistă: Dar Ț spune că..., cum comentați? Ăla, obosit și exasperat, plus cam mândru și nu foarte răsărit, răspunde: Ț să-și vadă de treaba lui. Don’șoara fuge la Ț: Antrenorul echipei J a spus să nu vă băgați în ceea ce face el la echipă. Și uite așa, don’șoara își plimbă poponețul până îi întărâtă. Apoi dă fuga și anunță că s-a certat Ț cu K. Dacă veți urmări o săptămâmă știrile sportive, veți vedea că nu e o exagerare. În plus, toate titlurile știrilor (de la Pro TV sau Antena 1, vă asigur) sunt numai bune de pus în ziare de scandal. O grămadă de găselnițe și porcării.
Pe mine mă miră această perpetuă fugă după diabolice zâzanii tocmai pentru că bogații fotbalului sunt suficient de aroganți și de mitocani încât să se înjure la infinit, oferind un spectacol gratuit obținut fără trudă. Nu ar avea nevoie de stimulente suplimentare. Dar ce nu face ratingul cu omul? Și banul?
Cât mai costă un om? Nu se mai pune problema când sunt în joc banii și prestigiul unui club și orgoliul nemăsurat al celui care-l deține. E un amănunt lovitura cu bricheta. Problema de fond e că Rapid și Steaua trebuiau să încheie meciul, indiferent de costuri. Nu credeți? Ascultați-i pe toți oficialii și pe unii dintre jucătorii echipei Rapid.
Pentru conducătorii obișnuiți să comercializeze jucătorii precum mașinile sau alte produse refolosibile, un om nu contează. El reprezintă o investiție profitabilă sau păguboasă. Iar un arbitru care strică un meci e o piedică ce trebuie înlăturată. Fără scrupule, mulți dintre acești îmbogățiți siniștri sunt dispuși să distrugă nu doar cariere, ci oameni (la propriu). La performanțele de nesimțire pe care le ating, n-au remușcări, nici limite. Pentru că ei au voie. Ei au bani. Și asta justifică ORICE.
Presa, acest dumnezeu al imparțialității, acest monument de corectitudine, acest far călăuzitor, infailibil știe că un om e valoros doar dacă e disecat, eviscerat și consumat pe altarul publicului contra cost. Un om e valoros doar dacă poate fi terfelit pentru creșterea tirajului. Arbitrul incriminat este o mină de aur! Viața lui însă e nulă în sine, nu conta că murea pe teren, ci important era evenimentul mediatic. Hienele puteau începe fiesta! În felul lor, și hienele sunt imparțiale: mănâncă din orice cadavru, fără discriminare.
Se pare că în toată această poveste cea mai scumpă viață a e suporterului, fiindcă nu este nici foarte criticat, nici ușor de găsit. În plus, toate acuzele nu se îndreaptă împotriva lui, cum ar fi normal și de dorit, ci împotriva arbitrului care s-a lăsat impresionat de o lovitură în cap. Suporterii oricât de violenți nu trebuie judecați prea aspru, ca nu cumva să abandoneze stadionul sau să refuze să cumpere ziarele/să se uite la emisiuni tv. Dimpotrivă, vocea lor agramată și teribil de agresivă trebuie lăsată să se audă/vadă, eventual se cuvine stimulată, fiindcă ei sunt adevăratul destinatar al spectacolului și consumatorul care face toți banii. Lui să ne închinăm pioși cu toții.

3 comentarii:

Sibylla spunea...

Am vrut s-o iau înaintea tuturor şi să te felicit pentru noul look. Mai trebuie nişte retuşuri, dar te prinde bine! :oD ;P

Teofil S spunea...

Mulțam de felicitări. Știi tu că perfecțiunea în zilele noastre se obține la cosmetician. :p

Sibylla spunea...

Las' că te cosmetizez eu ;PPPP ;oD

 
Christianity Blogs - Blog Catalog Blog Directory Add to Technorati Favorites Religion blogs