Haideți să plecăm

Să stingem lumina – oricum nu se va observa la câtă întunecime bântuie în capetele străluminate ale țării – și să fugim. Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Moldova, Insula Șerpilor, Serbia cu tot cu Kosovo, iar pentru pesimiști Marea cea Neagră și Dunărea.
Anania dă cu mucii în ciorbă, ca un bigot fanatic. Curtea Constituțională acceptă o sesizare de la Dan Voiculescu care vizează desființarea CNSAS. Începe să putrezească. Să plecăm până nu ne prinde pe toți mucegaiul. Dă-o-ncolo de mioriță resemnată și înțeleaptă. Ne-a ajuns nesimțirea la os și disprețul la jugulară.
Să luăm numai strictul necesar: conștiința, amintirile și rămășițele de speranță. Da, și ghiduri de conversație sau cursuri de învățare rapidă a limbilor străine. Cei cu posibilități mai mari s-o ia mai spre vest, est, nord sau sud. Cercul Polar și Ecuatorul nu sunt vor fi în stare să îndepărteze... fărădelegile nației de la noi. Dar merită încercat.
Aici să rămână numai EI, potențații vremii, fețele recondiționate, mutrele rânjinde, creierele malefice, conștiințele intacte (d-aia avea Bulă conștiința curată că n-o folosise niciodată, zicea un banc). Să lăsăm babele codoașe redevenite fecioare imaculate să petreacă în spațiul carpato-danubiano-pontic. Să se destrăbăleze ca odinioară în ritmuri de cenaclu, cu barzii naționaloizii gâdilându-le urechile afone.
Să ne încolonăm cuminți, tăcuți și pașnici către granițe. Să fim cel mai recent popor migrator din istorie. Să cerem azil politic pentru toată nația. Să ieșim din colonia penitenciară. Să ne haiducim în alte țări și să vânăm baronii când vor veni – și vor veni des – să se preumble prin lume.
Aici nu se mai poate respira. E ca în buda de la țară, vara. Muștele se veselesc că li se împute rahatul. Iar viermii se zbenguie fericiți în paradisul lor fecal. Latrina e Patria fericirii lor neghioabe. Trădarea a fost legalizată. S-a abrogat normalitatea, mârlănia a fost instaurată ca normă oficială. Ticăloșii pot să-și întocmească fără griji propriul panteon cu zei și eroi: securiști, delatori, torționari, activiști celebri, colaboratori mărunți și ridicoli.
Impotența morală s-a convertit în potență legal-politică. În sfârșit, au dovedit cât sunt de putincioși. Ca să înțeleagă o dată pentru totdeauna orice român cine împarte mămăliga. Cine deține cheile împărăției.
Nu are rost să încercăm la codri, fiindcă de multă vreme codrul a rupt frăția de cruce cu românul. A devenit și el de-al lor. Sau a dispărut de pe fața pământului. Nici râul, nici ramul nu mai prezintă garanție. Acum se fură ca în codru, iar speranțele de adevăr s-au dus pe apa Sâmbetei. Asta ca să vedeți unde sunt prieteșugurile de altădată.
E adevărat că și dacă alegem altă țară nu vom găsi câinii umblând cu covrigi în coadă. Și e normal să fie așa. Doar la noi au ajuns câinii, caprele, boii, șerpii, vulpile, hienele, corbii și alte lighioane să umble peste tot și să dirjeze tot. Nu ne rămânde decât să evităm politica struțului și să facem ceva.
Mi-a venit o idee: să ne cumpărăm loc de o țară. Cum făcură pe vremuri americanii care și-au cumpărat Alaska de la ruși. Să găsim și noi pe cineva dispus să vândă teritoriu pentru o țară. Ne instalăm acolo și o luăm de la capăt. Ca în Macondo. N-are cum să fie desăvârșit, dar o să fie mai bine și asta este tot ce i se cere unei țări – orientarea către mai bine. Din economiile noastre adunăm de-o patrie și o să avem mai multă grijă de ea decât au avut bunicii și părinții noștri după război. N-o cumpărăm nici prea aproape de ruși, nici de americani, ca să nu ne mai pice vreo pleașcă de la ei.
Să abandonăm tot ce muncim cinstit și să dezertăm. Oricum nu noi suntem cei care beneficiem în primul rând de rodul muncii oneste. Îi lăsăm pe EI să se descurce pe cont propriu, să vadă cum le va merge dacă nu mai sunt „proștii” pe care să-i manipuleze și care să le furnizeze fonduri pentru deturnat.
Nerușinații să se instaleze confortabil în fotolii fără teama că vreodată ar mai putea fi deranjați. Dumnezeu e departe, legea le e favorabilă, morala nu-i interesează, bunul-simț n-au ajuns să-l cunoască așa că nu există nici cel mai mic motiv de îngrijorare. Tologiți la soare, pot să-și mângâie drăgăstos orgoliul și să-și numere împlinirile profesionale. Fiindcă e o profesie cu normă întreagă să minți, să furi, să înșeli, să manipulezi, să disprețuiești.