sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Termeni subiectivi - Corectitudinea politică

Adeptul corectitudinii politice este persoana care se remarcă prin aceea că reţine dintr-un discurs public, dintr-o discuţie privată sau dintr-o conversaţie de cafenea elementele pe care le identifică - potrivit mijloacelor ideologice şi intelectuale de care dispune - ca fiind incorecte politic. Adică, e vorba despre acele calificative, nume sau acţiuni care se referă în mod injurios, calomniator sau potenţial jignitor în special la minorităţile sexuale - vorba cuiva - înlocuitoare, minorităţile etnice sau minorităţile religioase altele decât cele creştine (în mod necesar şi obligatoriu).
La exterior se observă atitudinea generoasă şi limbajul echilibrat. Acestea pot fi de-a dreptul seducătoare. Toleranţa este însă una dogmatică. Dogmatismul iese în evidenţă cel mai acut în momentul în care cineva se manifestă public - în special - incorect politic. Atunci poliţia corectitudinii devine agresivă şi duce campanii de propagandă împotriva intoleranţei sesizate. Singura atitudine validă şi civică este considerată cea promovată de calea corectă politic.
Cel mai spurcat păcat al corectitudinii politice este pretinsa ei imparţialitate. În fapt, ea face lobby diferitelor minorităţi în defavoarea majorităţii. Nu se mulţumeşte cu toleranţă, ci vrea pluralitate, egalitate, chiar privilegii pentru toate minorităţile. Desigur că uneori aceste pretenţii pot fi fondate, de multe ori însă ele beneficiază de imunitatea pe care eticheta de incorect politic (aplicabilă oricui) le-o asigură, însă neavând vreo legitimitate. A se vedea, de exemplu, cazul homosexualilor care vor, nici mai mult nici mai puţin, copii pe care să-i crească. Societatea este invitată să le furnizeze material uman pentru acest experiment ale cărui consecinţe sunt încă imposibil de estimat.
Corectitudinea politică e de stânga, din punct de vedere politic. Şi are foarte multe (poate cele mai multe) de reproşat Bisericii şi atitudinilor ei intransigente moral. Mizează mult pe ignoranţă, pe pretinse umanisme şi pe pretinse emancipări. Manipulează fără reţineri şi dezinformează fără mustrări de conştiinţă. E oricând dispusă să ignore adevăruri care îi contrazic tezele şi să augumenteze amănunte care i le susţin.
Dacă s-ar putea împlini urările, cu ocazia Anului Nou, i-aş dori acestei ideologii: viaţă scurtă şi chinuită! Din păcate, adepţii ei sunt tot mai mulţi, mai influenţi (vezi filmele Hollywood sau o consistentă parte din presa occidentală) şi mai agresivi. Şi ca să vedeţi că nici măcar grupa mică nu e lipsită de influenţe ideologice, vă invit să urmăriţi un fragment din Barnyard. Ceea ce mă deranjează aici (ca om crescut la ţară) e că vacile şi taurii arată toţi la fel, dar nu neutru, ci precum nişte femele bovine. Aşa, ca să ne obişnuim (şi) cu efeminarea societăţii. Şi, eventual, cu relaţiile... homo, nu tot hetero-sexuale. Ori poate că-s eu mai paranoic...

Posted by Teofil S at 1:59 a.m.

Labels:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
 
Christianity Blogs - Blog Catalog Blog Directory Add to Technorati Favorites Religion blogs