Din tainele interminabilei reforme a învăţământului

S-a aprobat eliminarea examenului de capacitate (testare naţională). În anul şcolar viitor vor conta tezele unice. Dar urmează să se ţină seama, pe viitor, de notele primite la 18 (?) teze din ultimii trei ani de studiu.

Aşadar, şpaga nu se mai dă la gramadă şi o singură dată, ci trei ani la rând, individual fiecărui profesor cu care odrasla dă vreo teză. Se numeşte fidelizare. Se asigură, astfel, şi un al doilea obiectiv de multă vreme vizat de către instituţiile de învăţământ preuniversitar: se întreţine o relaţie foarte... „caldă” între şcoală şi părinţi. Sugerăm reintroducerea trimestrelor, care va asigura cel puţin trei întâlniri cu fiecare părinte. Dar, spre deosebire de şedinţele cu părinţii, unde unii nu veneau deloc, acum participarea va fi sigură, iar întâlnirile, neoficializate, mult mai eficiente şi la subiect.

De asemenea, se va introduce un spirit competitiv real. Se vor selecta de la sine cei care ştiu să negocieze un plocon decent şi rămân în sistem şi cei care nu ştiu (sau, mai ştii?, nu vor) şi renunţă. Obiective atinse pe linie. Felicitări, domnule ministru şi domnilor/doamnelor directori ministeriali!