sâmbătă, 16 iunie 2007

Nostalgie cu Habarnam


Nikolai Nikolaevici Nosov, Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi, trad. Nina Gafiţa, desene de Alexei Laptev, Ed. Ion Creangă (Bucureşti)&Ed. Raduga (Moscova), 1986.

Sunt nostalgic de câte ori îmi amintesc de Habarnam. Nu era el tocmai ceea ce se cheamă un pitic model, dar, surprins de „iureşul vieţii”, a reuşit să ajungă de treabă. Lucru ce nu-i poate fi trecut cu vederea.

Dar dincolo de povestea iniţierii lui în viaţă – ce-mi place să folosesc clişeele astea – rămâne povestea pur şi simplu. O poveste spusă frumos, din care nu ai cum să nu reţii măcar amănunte. Că, de exemplu, maşinile lor – cu care circulă din Oraşul Florilor în Oraşul Verde sau în Oraşul Zmeelor – funcţionează cu apă minerală şi sirop. Cum de nu mă gândisem că reacţia din pahar ar putea fi valorificată? Ei, dar să vedeţi când au zburat cu balonul inventat de Ştietot. Da, există şi antonimul lui Habarnam. Iar între ei sunt: Şurubel şi Piuliţă (musai împreună), fraţii Probabil şi Posibil (tot nedespărţiţi), Gogoaşă, Limonadă, Acuarelă, Guslă, Pilulă, Bombănilă, Zăpăcilă, Glonţişor şi – ce ar fi un vânător fără credinciosul său ogar? – căţelul Strop. Dar şi alţii.

Ca să nu mai spun de prichinduţele din Oraşul Verde, cu nume gingaşe şi fantaste: Ochi-Albaştri, Fulg-de-Nea, Mierinana, Stăncuţa, Margareta, Brăduţa, Bondocica etc.

Cei din Oraşul Florilor nu ştiau că există prichinduţe, erau o „subcultură închisă”. Iar povestea surprinde tocmai momentul interacţiunii între cele două... planete. Şi ce mai seamănă lumea lor cu lumea noastră! Seamănă exact cu perioada în care băieţii şi fetele devin conştienţi că sunt diferiţi unii de alţii şi trebuie să înveţe cum să se poarte cu „ceilalţi”. Ca în viaţa reală – nu că a lor ar fi mai puţin reală, dar aşa considerăm noi – piticii vor deprinde bunele maniere şi vor izbuti chiar gesturi de tandreţe faţă de prichinduţe. Acestea din urmă se vor lăsa convinse – în urma dovezilor incontestabile – că, deşi nu prea înţeleg de ce preferă să aibă geamurile protejate cu storuri de lemn, în loc să înceteze să mai joace fotbal (asta se întâmplă în Oraşul Zmeelor), totuşi piticii nu sunt nişte prostănaci, cum păreau, ci pot fi chiar haioşi şi prietenoşi. Să vedeţi cum au cules fructe împreună – treaba asta nu e uşoară când merele sunt cât tine de mari.

M-am cam întins la vorbă şi l-am pierdut pe Habarnam pe drum. Ar fi păcat, fiindcă el e singurul care apare nominal în titlul cărţii. Ţin neapărat să precizez că năstruşnicul pitic avea o imaginaţie debordantă. S-ar fi putut face prozator (că poet aveau). Dar poate că atunci mulţi dintre confraţii lui ne-pitici n-ar mai fi fost la fel de celebri. Poate că d-na J. K. Rowling şi al ei Harry Potter n-ar fi... cine ştie? Habarnam însă a rămas un pitic simpatic, căruia i s-au iertat relatările fanteziste pe motiv că era lăudăros.

Dar nu mai zic nimic ca să nu divulg povestea. De fapt, degeaba am zis eu tot ce am zis, dacă nu citiţi, n-aveţi de unde să ştiţi cum e.

(Imaginea coperţii: http://www.igu.ro/latrecut/wp-content/uploads/2006/03/habarnam.jpg; Celelalte imagini şi textul carţii: http://habarnam.org/?to=habarnam)

19 comentarii:

Twin. spunea...

w00t-ness!!

Am citit di eu intineretile mele, undeva prin clasa a 4-a si din cate imi amintesc mi-a placut.
A fost cam prima carte in care eroul nu era perfect si corespunzator ordinii reale a vietii.

Buna alegere.
Saru'mana.

Daniel spunea...

Imi amintesc acum clar cum bibliotecara mi-a pus in brate cartea cu Habarnam. Acum, rasfoind blogul tau, eram tentat sa citesc titlul altfel: "Nostalgie cu... Habermas" :)

emanuel spunea...

Ce am in comun cu Harbarnam ?
Ne place sa tragem fetele de par, sa pescuim si sa stam pe burta:)

Uneori habarnam ce scriu...

Bender spunea...

Habarnam.... ce vremuri! M-a marcat asa de tare cartea asta ca pana si nickul de pe vremea cand mircuaim era Habarnam. Promit ca daca fac rost de carte o recitesc. :-)

ligi spunea...

am dat intamplator de site. si ce ma bucur! am citit cartea de atatea ori in copilarie...si din pacate am pierdut-o... poate ar tb sa o caut la anticariat.

Claus spunea...

dragul de Habarnam. ajunsesem sa-i disper pe toti cu vesnicul raspus la orice intrebare "HABARNAM". am recitit cartea in primavara asta, dupa 16 ani de la prima intalnire cu prichindeii. altfel si totusi la fel. oricum am ras mai mult ca prima data.

Teofil S spunea...

As fi vrut sa pot stabili un schimb de replici, daca nu un dialog, cu cei care ati postat comentarii. Dar Explorerul se arata (a cata oara????) neputincios. Abia acum m-am dumirit ca Mozilla ar putea face treaba mai buna. Ma bucura popularitatea de care s-a bucurat Habarnam. Cred ca l-a intrecut pe Habermas, Dani.

crina spunea...

Si eu am aut cartea mea albastra cu Habarnam... ce mi-a placut!!! cat o reciteam... :)

Teofil S spunea...

Crina, după cum vezi, se poate întemia fără probleme un club al lui Habarnam, care ar fi mult mai select decât cel al „habarniștilor”, dar și mult mai restrâns.
Oricum, n-am știut că Habarnam a beneficiat de asememea carieră.

Anonim spunea...

pentru mine habarnam a insemnat enorm, cand eram micuta nu acceptam alta lectura, bunicuta mea invatase cartea pe de rost...am fost surprinsa sa vad pe cati oameni a marcat cartea, dar nu ma surprinde, pt ca e geniala, traducatorul a facut o treaba f buna, ilustratorul nici nu mai vorbesc...stiti ca s/a facut si o piesa de teatru habarnam?
oricum, eu eram ochi alabastri :))voi ?

Anonim spunea...

ce prostie am scris, acum vad, am fost surprinsa dar nu ma surprinde...ideea era ca nu e de mirare la cat de buna este cartea...asta vroiam sa zic:P

Teofil S spunea...

Da, am înțeles.
La faza cu identificarea, cred că băieții nu prea voiau să se identifice cu Habarnam. Poate cu Știetot sau cu Șurubel și Piuliță ori alții tot așa de interesanți. Fetele aveau de unde alege dintre personaje principale... Asta e, prichinduțele erau mult mai de treabă.

ada spunea...

eu am citit editia cea mai veche cred ca era de prin anii 50.As dori sa o gasesc .Aveam cam 5 ani cand am citit-o prima oara si cred ca am citit-o cel putin de 15 ori.A disparut din pacate din casa de la tara .Nu stiu ce altceva a mai scris autorul?

Teofil S spunea...

#Ada

Am văzut ca s-a reeditat Habarnam. Cred că la Humanitas. Deși prefer ediția pe care am citit-o.
Se poate găsi încă prin anticariate. Iar dacă tot am ajuns aici, îmi fac și reclamă. Am un anticariat în Oradea și i-am făcut și blog. Așa că se poate vedea ce ne intră nou, facem anunțuri săptămânale. (http://anticariatoradea.wordpress.com/)

Cât despre autor, știu că i s-a mai tradus cel puțin un titlu. Cred că Habarnam în Orașul Soarelului , dar nu sunt sigur.

ada spunea...

Merci.Da are si o a doua carte .Sunt trei dar una nu s-a publicat in Romania.Intre timp am gasit si cartile .Sunt pe habarnam.ro.am sa studiez oferta anticariatului.Momentan sunt in faza de romane politiste.

ada spunea...

M-am uitat in fuga.Chiar luni am primit niste carti -politiste -de la un anticariat online din Slobozia,
E laudabila initiativa cu anticariatul.Nu stiu cat de profitabila este.In Bucuresti e mult mai bine si oferta anticariatelor e mai mare dar sunt mai multi cititori in rest.
Succes.

Teofil S spunea...

ada,

Mulțumesc de urare!

Bucureștiul e clar altă poveste. Provincia diferă în funcție de... cine știe câte... Dar un element important este calitatea centrului universitar dintr-o localitate.

Dacă va fi să închidem, vom anunța și pe blog, ca să se știe...

ada spunea...

La multi ani

Ada spunea...

Sper sa nu inchideti
Cand voi veni in Oradea o sa va vizitez.

 
Christianity Blogs - Blog Catalog Blog Directory Add to Technorati Favorites Religion blogs