De la Cristoiu, de ziua lui, numai banalități...

Cristoiu a împlinit recent 60 de ani. Ocazie cu care Marius Tucă i-a luat un interviu. Ocazie cu care marele comentator politic, jurnalist și scriitor (parțial ratat) și-a dat măsura învățămintelor trase de pe urma celor trăite.
Poate că subiectivismul meu exacerbat îmi joacă feste, dar mi se pare de o îngrozitoare platitudine tot ce spune. Nu mă aștept să scoată numai cugetări de mare profunzime, nici să dea lecții de viață. Dar să ajungi să privești totul ca pe un spectacol menit să-ți distreze ție neuronul e crunt! Titlul articolului mi se pare de aberantă candoare: „Sper să prind prăbușirea capitalismului și revenirea comunismului”. Singura circumstanță atenuantă ar fi că omul glumea. Deși nu pare deloc.
Oricum, după propriile mărturisiri, individul o ducea bine (chiar mai bine) înainte de ’89, doar era de la „Scânteia tineretului”. Așa că lui îi e totuna. Pentru el, evenimentele sunt doar „interesante”, nu au vreo miză morală. În orice caz, nu-l prinde bine această „detașare”, această „echidistanță”.
Nu mai văd vreun motiv pentru care l-aș putea socoti o autoritate. Sau o voce de luat în seamă. Măcar de dragul imaginii tot trebuia să se străduiască să scoată ceva interesant pe gură. Ceva ce măcar să simuleze înțelepciunea ori sclipirea intelectuală. Îmi amintesc acum de găina care năștea pui vii (din ziarul condus de Cristoiu a aflat România știrea epocală). Iaca, încă un eveniment. Precum comunismul. Sau capitalismul. Doar unii plătesc cu capul. Ceilalți privesc spectacolul. Și mai vor. Nu-i așa?
Cireașa de pe tortul de ziua lui este citatul final. Putea alege orice, din orice autor, din orice epocă. Dar l-a ales, foarte inspirat, pe Fidel Castro. Mare om, mare realizare. Stimați telespectatori, emisiunea noastră a ajuns la final, vă mulțumim pentru atenție (deși dacă erați mai atenți, nu mai aveam cui să mulțumim). Închideți televizorul și nu-l mai deschideți niciodată la „Sinteza zilei”. Regretăm, domnule Gâdea.