sâmbătă, 26 iulie 2008

Și deștepți, și lucizi

Am fost intrigat că politicienii și televiziunile ne consideră – pe toți cetățenii României – deștepți și cu mult discernământ. Mi-am zis că musai să văd dacă așa stau lucrurile sau încearcă ei să ne adoarmă cu vorbe dulci. Poate că au vreun interes, mi-am spus, de ne laudă atâta. Dar, după o cercetare nu foarte extinsă, dar deosebit de convingătoare, a trebuit să mă rușinez de scepticismul meu și să admit că au dreptate: avem și discernământ și inteligență. Iată constatările mele.
Ca urmare a calităților pomenite, politicienii sunt foarte prudenți când vine vorba de electorat. Așa se explică (sub raport cauzal) admirabila lor consecvență. De exemplu, un partid care a petrecut multă vreme la conducerea țării (și acum se află în opoziție) nu critică niciodată actuala guvernare, decât după ce, în prealabil, își pune cenușă în cap pentru propriile erori similare celor incriminate. Hai să fiu și mai specific. Actualul „raport de țară”, întocmit de Comisia Europeană, critică România pentru insuficientele progrese înregistrate în combaterea corupției. Criticile vizează în mod direct guvernul și pe conducătorii actuali ai țării. Din opoziție, pesedeul critică la rândul său (așa și se cuvine) această situație, dar nu uită să amintească (cu mare onestitate, cum numai în politică poți întâlni) că pe vremea când guverna (sub oblăduirea lui Iliescu), eram priviți drept cea mai coruptă țară din Europa și că această molimă ajunsese o practică oficială aprobată tacit. Atitudinea transparentă, sinceră până la lacrimi este, cred eu, consecință a discernământului electoral de care se tem (în sensul bun) politicienii.
Mai zăbovesc puțin la politică. Niciodată în preajma alegerilor, partidele de guvernământ nu recurg la măsuri populiste: nu măresc pensiile, nu relaxează impozitele, nu promit nimic din ce n-ar fi în stare să facă. Tocmai pentru că nu vor să-și jignească electoratul. Ei sunt convinși că nu au cum să câștige voturi cu două beri și patru litri de ulei în plus.
Discursurile (nu le putem evita) sunt dovada clară a aprecierii pe care o au oamenii politici pentru deșteptăciunea populației. Atenția cu care sunt construite toate declarațiile, echilibrul stilistic, rigoarea logică, acuratețea informațiilor și obiectivitatea aproape autoflagelantă sunt calități atotprezente în luările de cuvânt cu caracter politic. Din acribia cu care se străduiesc să evite orice demagogie este evident că cel mai tare se tem că ar putea să insulte inteligenței românilor prin vreun artificiu retoric nepotrivit. Drept urmare, prudența și transparența totală sunt normă.
Vedetele de televiziune – dar și oamenii „din spatele camerelor” – sunt la fel de prevenitoare când vine vorba de performanțele intelectuale ale telespectatorilor. Așa se explică faptul că avem emisiuni care solicită creierul și valorifică această calitate deosebită care este inteligența. În deplin acord cu sloganul „telespectatorii nu sunt proști, ci dimpotrivă”, ei nu umplu grilele din prime time cu emisiuni lacrimogene, cu filme previzibile, în care contează doar viteza, violența și sexul. Dacă se întâmplă, acestea sunt fie excepții, fie practici ale unor televiziuni de mâna a doua sau de nișă, care mizează pe o minoritate nesemnificativă.
Arareori vom vedea pe ecran domnișorici cu decolteuri sau cu fuste ultrascurte, aproape niciodată nu sunt invitați în studio oameni proști care se dau în stambă. Oricât încerc, nu reușesc să-mi amintesc vreo emisiune sau vreun post tv care să fi recurs la prezența colorată a vreunui invitat bogat, dar cam nemobilat intelectual. Nici nu știu să fi văzut vreun personaj căpătuit care să-și exhibe viața intimă în fața țării doar pentru că are putere financiară. Sau cine ar putea să indice vreun program în care se întrec diferiți indivizi în performanțele propriei prostii? Noi nu avem așa ceva.
Există nenumărate emisiuni în care se discută idei, în care forța vine din calitatea argumentului, în care invitații dovedesc abilități intelectuale (și chiar morale) excelente, fiind cu totul excluse din repertoriu mojiciile, scandalurile stupide sau gesturile arogante de prost gust. De fapt, noțiunea de prost gust poate fi foarte rar asociată cu exemple din televiziune. Pe ici pe colo câte un bețiv filmat fără știrea lui sau câte un rebel impertinent, dar aceștia se detașează evident ca personaje negative, ușor de reperat în contextul general salubru și decent.
Știrile sunt poate cele mai reprezentative în acest sens. Tot ce aflăm, de la știri politice la cele sportive, de la cultură la economie, se referă la fapte, realizări, eșecuri, performanțe, evenimente, dar niciodată la amănunte de can-can. Jurnaliștii informează cu mare acuratețe populația. Profesionalismul lor este mai mult decât limpede în selectarea subiectelor, dovedit fiind faptul că telespectatorii nu sunt preocupați de chestiuni frivole: ce mașină și-a luat cutărescu, unde și ce mânâncă x-lescu, câte kilograme a pus ț-uleasca, ce culoare au șosetele lui ș, câte găini i s-au furat bădiei Mitrea, de ce s-au certat Văsâi cu Flocea la birt. Nu că astea n-ar fi parte din viață, dar tocmai pentru că le știm nu mai stăm cu ochii lipiți de ecran să îngurgităm și alte calupuri de asemenea povești. Inteligența noastră simte nevoia să fie antrenată, stimulată, să i se ofere idei la care să cugete, evenimente pe care să le analizeze, indicii care să-i permită să se orienteze mai bine în labirintul realității. Și toate aceste necesități ne sunt împlinite fără zăbavă de către oamenii care, așa cum declară mereu, ne consideră deștepți și ne tratează în consecință.
Avem însă și alte dovezi despre nivelul inteligenței noastre și, mai ales, despre calitatea discernământului nostru. Cel mai citit ziar din România este „Libertatea”. Toate cotidienele din țară își compară tirajul după ce exclud din clasament ziarul pomenit. Nu mai trebuie să repet eu (știe toată lumea) ce calitate are acest jurnal. Dezbateri serioase, aproape academice, ținută sobră și elegantă, obiectivitate, incisivitate, decență. Până și imaginile selectate în pagină transmit același tip de mesaj. La noi nu au succes, precum la alții, tabloide de doi lei (vechi), care vehiculează bârfe, care se preocupă de costume de baie sau triciclete pentru „beizadele”.
Chiar dacă aș vrea să fiu cârcotaș, văzând grija politicienilor, vizionând emisiunile care ni se livrează pe baza punctelor de rating, constatând cum arată cel mai citit ziar din țară, nu-mi rămâne decât să trag concluzia inevitabilă că nu greșesc cu nimic cei care ne bat apreciativ pe creștet și ne laudă deșteptăciunea. E clar că suntem pe drumul cel bun. Să-i dăm bice!

Niciun comentariu:

 
Christianity Blogs - Blog Catalog Blog Directory Add to Technorati Favorites Religion blogs